-
Lupul – Monstrul Evului Mediu?
39,50 leiAUTOR: Alexandra Costache-Babcinschi
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 252
EDITURA: Eikon
„Considerăm, în general, că portretul lupului era mai curând simbolic în imaginarul colectiv sau individual în Evul Mediu. De fapt, pentru a înțelege simbolismul prădătorului tipic al Evului Mediu, trebuie mai întâi să restituim cititorului imaginea zoologică transmisă de surse. Clericii Evului Mediu, influențați din abundență de textele Antichității, compilându-le notațiile, au putut, încă din Evul Mediu Timpuriu, să compună bestiare și enciclopedii. Apoi, începând cu secolul al XIII-lea, subiectul este observat într-un nou tip de literatură: cărțile de vânătoare. E necesar deci să fie studiate în profunzime, să li se studieze interferențele, astfel încât să se poată înțelege cum s-a construit portretul lupului. Numai un studiu care să înțeleagă perspectivele multiple ar putea să furnizeze o imagine realistă a epocii asupra lupului.”
-
Corp de teatru (în cinci rochii strălucitoare)
41,50 leiAUTOR: Cătălina Florina Florescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 282
EDITURA: Eikon
Femeile care trăiesc în textele Cătălinei pot fi imaginate tipologic în orice spațiu. Cu toate acestea, ceea ce le leagă de zona românească este jocul de cuvinte de diferite facturi colocviale sau nu, care dovedește că autoarea nu s-a îndepărtat de România. Mai mult, prin felul în care construiește teatru, Cătălina își exprimă încă o dată afinitatea spre medicina umanistă. — Cristina Matilda Vănoagă, autoare și profesoară la Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia
Mai mult decât o simplă colecție de amintiri, volumul este şi o incursiune adâncă în sufletul femeii în căutarea propriei identități. Volumul apasă deopotrivă butoanele epocii comuniste, aducând la suprafață amintiri dureroase – îndulcite de suprapunerea cu perioada copilăriei, dar şi întortocheata relaţie cu sinele nostru cel mai profund. — Ana Sorina Corneanu, actriță și autoare de piese de teatru, câștigătoarea Concursului Piesa Anului, UNITER, 2019
Pe lângă justițiar și comic, textele Cătălinei sunt adesea duioase, luând cititorii mereu prin surprindere. Piesele din acest volum sunt un insight fantastic în România dinainte și după revoluție, un teatru documentar excelent. — Andreea Helen David, co-creatoare a asociației Drama Acting for Life & Povești spuse-n românește
Personajele Cătălinei Florescu își privesc prezentul cu o ironie meditativă, adesea intertextuală, care însă nu le împiedică să facă gesturi bruște, radicale, de eliberare. Lectura pieselor, în sine, este captivantă. — Dr. Ileana Năchescu, activistă feministă și profesoară la Rutgers University
-
Agnostos Theos. Despre temeiul gnoseologiei teologice
63,50 leiAUTOR: Dorin Ștefănescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 426
EDITURA: Eikon
„În cazul cunoașterii lui Dumnezeu, nu se poate vorbi de un subiect și de un obiect legate într-un al treilea care le este legătura compusă a cunoașterii. Dumnezeu este un subiect absolut neobiectivabil, neîmpărțit, după cugetare întreg ființă și după ființă întreg cugetare, iar ca întreg o unitate simplă mai presus de ființă și de cugetare, care pune temeiul atât de sus încât mintea nu-l poate vedea de jos.”
„Dumnezeu nu ne învață pe măsura înălțimii Sale – căci cum ar putea ceea ce este mare să încapă în ce este mic? –, ci coborând la îngustimea capacității noastre”., Sf. Grigorie de Nyssa
-
Sfârșitul hibernării
104,90 leiAUTOR: Gheorghe Ioan Brad
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 714
EDITURA: Eikon
(fragment)
Cronica destinelor și a evenimentelor începe de pe vremea când Munții Apuseni încă nu aveau nume. Moții, muntenii, locuitorii lor îi numeau simplu: „Munții Noștri”. Fiecare munte, deal, dâmb, colină, măgură, colnic, ponor și vale avea nume, dar, luați împreună, nu aveau nume. Numele lor se naște odată cu știința geografiei. Și era anul 1847. Nu muntenii îi vor boteza, ci geografii. Și nici geografii nu erau români, ci francezi și nemți. De aceea îi vor boteza la început: Carpații Apuseni, Munții Occidentali, Munții Apusului. Numele le era dat privind hărțile, nu răsăritul soarelui.
Bazinul Transilvaniei era înconjurat de munți. Cei din răsărit erau botezați deja. Se numeau Carpații Orientali pentru că, dincolo de ei, nu mai erau alți Carpați și nici alți munți – până nu se știe unde. Dacă ei erau munții răsăritului, Munții Noștri erau ai apusului. Trăsătura lor principală era fragmentarea. Era un conglomerat de munți nu prea înalți, dar ocupând o suprafață mare și unitară. Erau sute și sute de munți, sute și sute de vârfuri și coame. Nu exista un munte masiv, înalt, compact, care să-i domine pe ceilalți și tot ce-i în jur, ca Munții Făgărașului, de exemplu.
Despre vechimea lor nu se știau prea multe. Pentru orice geolog era limpede că n-au apărut toți deodată din spuma mării. S-au înălțat în urma proceselor geologice, astfel că pe o suprafață nu prea întinsă se găsesc toate tipurile de roci: de la cele rezultate în urma erupțiilor vulcanice, până la rocile sedimentare și metamorfice. Granitul și calcarul sunt la ele acasă. Nu lipsesc gresiile, șisturile argiloase și conglomeratele. Nu-i de mirare să găsești cochilii de melci marini, liberi ori încrustați în rocă, pe vârfurile dezgolite ale munților, la peste 1.000 de metri altitudine.
-
Dosarul Pascaliei: Reconstituiri din arena publicistică interbelică, vol. I: Cuvântul
68,71 leiEdiție îngrijită de Carmen Ciornea și Ionuț Butoi
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 524
EDITURA: Eikon
„Volumul de față s-a născut din dorința de a recupera și a repune în circulație articolele tipărite în cotidianul Cuvântul pe tematica Pascaliei, realizând, în fapt, o reconstituire a controversei de mare anvergură ce a avut ca punct de plecare hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 14 mai 1928 de a reașeza data prăznuirii Paștelui ortodox începând cu primăvara anului 1929.” Carmen Ciornea
„Schimbarea eșuată a Pascaliei este un eveniment de tipul hârtiei de turnesol: a arătat slăbiciunile proiectului național-liberal proiectat asupra Bisericii, care ar fi trebuit să devină factor de modernizare, aducere la zi și omogenizare a societății românești. El ține de transformările și mutațiile provocate de proiectul de modernizare al Vechiului Regat și, ulterior, al României Mari, de elitele politice și culturale. În cadrul acestui proces, largi segmente ale societății, îndeosebi cele rurale, au fost lăsate la o parte; reformele, inclusiv cele bisericești, erau percepute ca fiind decizii arbitrare ale «domnilor de la București». Forțarea schimbării a alimentat consistent tendințele schismatice, a produs disensiuni între ierarhi, a vulnerabilizat postura Patriarhului și a știrbit încrederea în instituția sinodală, până acolo încât guvernul era chemat să arbitreze această situație.” Ionuț Butoi
-
România și Suedia în perioada celui de-al Doilea Război Mondial
83,50 leiAUTOR: Andreea Dahlquist
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 615
EDITURA: Eikon
„Autoarea a făcut singura opțiune posibilă în redactarea unei monografii istorice atunci când și-a conceput lucrarea în temeiul unui stil științific, riguros, disciplinat, aplicat, capabil de a reda idei, concepte și informații în mod precis, elaborat și lipsit de ambiguități, păstrând totodată caracterul curgător al frazei și elementele de stil judicios dozate și atent cultivate. Lucrarea impune, de asemenea, prin rigurozitatea citărilor și a referințelor, prin densitatea argumentelor, prin fericita simbioză între narativ și analitic. În prezentarea argumentelor în favoarea opiniilor științifice pentru care pledează, autoarea dovedește capacitatea de a privi subiectul supus analizei în mod plural, din mai multe perspective și unghiuri, pentru a identifica piste alternative de explicare a fenomenului și a demonstra, pe baza aspectelor cunoscute sau a logicii istorice, că acestea sunt mai puțin probabile în comparație cu argumentele pe care se reazemă punctul de vedere pe care-l susține, așa cum putem constata în toate capitolele lucrării, inclusiv în cel din urmă, care impune slalomul printre piste analitice opuse vehiculate atât de protagoniștii evenimentelor, cât și în istoriografia problemei.” Prof. univ. dr. habil. Silviu Miloiu
-
Din lumea urieșilor. Portrete și evocări
79,29 leiAUTOR: Ion Piso
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 293
EDITURA: Eikon
„Maestrul Ion Piso este un om de cultură deplin, cu un noian de cărți și studii legate de operă, de muzică, de filosofie, de viață, în general, prolific în ultimele decenii, ca și cum preaplinul gândirii sale ar fi dornic să se reverse cât mai mult. M-a impresionat de la început un fel de încoronare a personalității sale, care cred că l-a marcat întreaga viață: iubirea de țară și de neam, învățată din familie, de la admirabilii părinți, de la școală, dar și de la menționații filosofi, adevărați apostoli ai poporului român.” Ioan-Aurel Pop
„Două sunt persoanele care se desprind prin importanța pentru biografia omului și a artistului Ion Piso. În ordine intelectuală și morală, Lucian Blaga, evocat în scene de o căldură sufletească, care nu poate proveni decât dintr-un amor intelectualis profund și total. În ordine, cum să-i spun, existențial-spirituală este, desigur, soția sa, doamna Livia Piso. Sunt aici splendide pagini de iubire ale unui bărbat care recunoaște transfigurarea întru absolut pe care femeia iubită o produce asupra sa. Alchimie din care se ivesc, simultan, existența și arta. Și titlul, dar și «morala» subiacentă a acestor texte ne duc cu gândul la celebra parabolă a lui Bernard de Chartres, filosoful medieval: suntem niște pitici pe umerii unor uriași. Astfel putem vedea mai mult și mai departe nu datorită unor merite personale, ci doar pentru că ei ne-au ridicat, asemenea unui tată care-și ridică pe umeri copilul. Această relație paternă, în sens chiar teologic, subîntinde textele evocative din această carte cât un veac a domnului Ion Piso.” Christian Crăciun
-
Experiența Harului în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog
79,29 leiAUTOR: Alexandru I. Roșu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 606
EDITURA: Eikon
„Cunoașterea lui Dumnezeu dăruită omului este limitată. Cu toate că poate face experiența lui Dumnezeu, omul nu poate prinde decât numai o picătură dintr-un ocean; în ființa Sa, Dumnezeu rămâne necuprins. Pentru Sfântul Simeon cunoașterea lui Dumnezeu nu este însă o speculație abstractă, sterilă, un joc al minții. Cu recunoștința celui care a fost miluit și vindecat de rănile păcatelor, Simeon mărturisește că experiența – existențială, am zice noi – pe care a trăit-o e aceea a «oceanului iubirii de oameni» a lui Dumnezeu.” fragment
-
Vertebre românești – mărturii ale rezistenței anticomuniste
79,50 leiAutor(i): I. CĂTĂLUI, A. CRISTODULO, V. MITRIC-CIUPE
Nr. pagini: 702 pagini
Editura: Eikon
Unei plăgi precum comunismul, nici dacă am discuta un secol fără întrerupere nu i-am epuiza esenţa. Cauza nu stă atît în amploarea lui, pînă într-atît de indubitabilă că nici o altă catastrofă ideologică nu-i poate face concurenţă, cît în rădăcina lui metafizică. E poate cea mai adîncă înţelegere a comunismului aceea de a intui că în spatele lozincilor egalitariste cu care a devastat jumătate de planetă, se ascunde un rău de origine neomenească. Răul acesta e o voinţă malefică pînă într-atît de subtilă încît încercarea de a o pune în seama omului e sortită eşecului. Nici un om, oricît de isteţ ar fi, nu ar putea scorni o momeală atît de apetisantă ca pleaşca egalitarismului scutit de exploatări şi înstrăinări.
Ce spun poate suna a fantasmagorie spăimoasă ivită dintr-o minte atinsă de fobie mistică, dar după ani de-a lungul cărora am urmărit flagelul marxist, am ajuns la o concluzie dureroasă: dereglarea minţii celor care sunt infestaţi de microbul marxist e atît de profundă, că sursa lui depăşeşte putinţa omenească de a-l combate. Dacă credeţi că bat cîmpii, amintiţi-vă de gestul lui Jean Claude Juncker de a inaugura în 2018, la Trier, statuia lui Marx. Un asemenea gest nu poate fi calificat în termeni de gîndire normală, e cum ai vrea să descrii miasma unei latrine cu ajutorul notelor din gama muzicală. Cînd în Uniunea Europeană un ipochimen ca Juncker e manevrat ca o marionetă căreia i se dictează nu doar ce să spună, dar mai ales tonul cordial cu care trebuie să tămâieze amintirea unui ideolog criminal, într-o asemenea Uniune, plaga comunistă nu aparţine trecutului, ci se prelinge spre noi dinspre viitor.
E un alt fel de a spune că există ceva iremediabil demonic în miezul concepţiei comuniste: a nega sufletul din om, a-l înfiera pe Dumnezeu drept o găselniţă de care popii fac uz spre a le picura credulilor otrava religiei – negările acestea nu pot mocni decît în spiritul unei fiinţe inumane. Tocmai de aceea îndrăznesc a rosti imposibilul: dovada că Diavolul există stă în perpetuarea tiparului de gîndire comunist. Oamenii, oricît de troglodiţi, îndobitociţi sau idioţi ar fi, nu ar putea să atingă pragul unei concepţii atît de „elevate“ despre om. E nevoie de intervenţia unui factor inuman pentru ca elixirul egalităţii universale să fie îngurgitat fără reacţii adverse.
Cei dintîi care au ajuns la gîndul originii diabolice a comunismului au fost deţinuţii politic: ei au simţit că războiul în care nimeriseră nu era de sorginte politică, ci de factură curat spirituală. Lupta lor nu privea ierarhia socială sau regimul administrativ din ţară, ci înălţimea sufletelor lor. Ceea ce se urmărea nu era instaurarea efemeră a unei dictaturi, ci sleirea principiului interior al entuziasmului din om: credinţa în suflet şi în existenţa unui empireu unde el ajunge după moarte. De la Platon încoace, adevărul acesta elementar e sursa demnităţii din noi, şi orice doctrină ateistă a căutat să-l surpe făcînd uz de felurite mijloace. Iar dacă astăzi suntem martorii unei recrudescenţe a marxismului, este pentru că ideea că nu avem suflet a încetat să mai fie o butadă maliţioasă, ci a devenit o convingere. Oamenii sunt convinşi că nu au suflet, şi de aici tot marasmul. Restul – tirade inutile menite a justifica un gol, golul celui care se priveşte pe sine drept o bucată de materie în evoluţie, în care creierul secretă tot: gîndire, suflet şi conştiinţă.
Nuanţele acestea mi-au venit în minte citind cartea semnată de I. Cătălui, A. Cristodulo și V. Mitric-Ciupe: în paginile ei găsim nu doar harta împărţită pe ţări a plăgii comuniste, dar mai ales întîlnim oameni a căror credinţă nu a încetat. Paul Goma sau Hans Bergel sunt doi dintre ei. Acribia autorilor are drept rezultat un tablou amănunţit al pecinginei comuniste: de la deportări la închisori, de la execuţii la domicilii obligatorii, nimic nu e lăsat pe dinafară. În final rămîi cu gustul celui care a fost silit să mănînce o broască vie. Tresăririle agonice ale animalului i-au rămas pe limbă, drept mărturie a zbaterii vitale. Aşa şi cu închisorile comuniste: urmăreşti zbaterea vitală a unor martiri care nu şi-au ipotecat sufletele de dragul scăpării de suferinţă.
Ca întotdeauna cînd citeşti o carte despre victimele comunismului, te întrebi cît de mult ai fi putut tu însuţi să înduri din chinurile lor. Răspunsul nu poate fi decît complezent, ocolind detaliul stînjenitor că, de vreme ce nu ai fost pus în situaţia lor, nu poţi şti cît îţi poate pielea. În schimb, poţi altceva: să-i priveşti cu atenţie pe contemporani spre a detecta de timpuriu simptomele gîndirii marxiste: ateism, repudierea sufletului şi încrîncenarea misionară de a impune egalitatea cu orice preţ. Egalitatea de avere, de gîndire, de sex, de tradiţie, de interpretare a trecutului. Inşilor la care vedeţi aceste simptome trebuie să le spuneţi atît: Vade retro! Iar dacă nu vă vor asculta, daţi-le această carte. Poate se vor dumiri într-un tîrziu la ce consecinţe poate duce concepţia neomarxistă a celor cărora Juncker le-a cîntat în strună cînd, în mai 2018, a săvîrşit gestul ofensator, ireparabil sub unghi moral, de a dezveli statuia unui criminal, într-o Europă în care ţări întregi au suferit decenii la rînd efectele maligne al gîndirii egalitariste.
-
Scriitorii români între refuzul compromisului și adaptare
74,00 leiAutor(i): Raluca-Nicoleta Spiridon
Nr. pagini: 560 pagini
Editura: Eikon
„Scriitorii români între refuzul compromisului și adaptare. Excludere socială și condamnare politică (1944-1964) a încercat, în urma unei documentări în arhive, coroborată cu memorialistica și sursele oficiale să realizeze o privire de ansamblu asupra represiunii împotriva scriitorilor români. În opinia noastră, represiunea împotriva intelectualilor în perioada 1944-1964 a fost sincronă contextului politic extern și intern care a generat-o, ceea ce face ca acest interval de timp să fie împărțit cu destul de multă ușurință în mai multe subperioade, fiecare cu particularitățile sale. Se poate astfel considera că în perioada 1944-1948, Partidul Comunist, prin intermediul pârghiilor guvernamentale pe care le-a deținut, acționează în principal prin schimbarea legislației atât pentru a-și instala treptat controlul asupra vieții literare cât și pentru a elimina din cadrele instituționale, personalitățile considerate indezirabile paradigmei comuniste. Aceasta nu a exclus, desigur, încercarea de a atrage în rândurile partidului, intelectuali de valoare. În primul rând au fost excluși din propria lor asociație profesională acei scriitori care susținuseră regimul antonescian și războiul din răsărit.”
-
Regele Mihai I în amintirea mea
37,00 leiAutor(i): Despina Skeletti-Budişteanu
Nr. pagini: 318 pagini
Editura: Eikon
„Nici nu știu de ce m-a dus gândul brusc la Regele Mihai. Ce o fi făcând? Ce bărbat frumos! L-am zărit odată în tinerețe, cum trecea cu mașina destul de încet pentru el. De obicei, conducea foarte repede pe Kiseleff sau pe Jianu, printre aleile de trandafiri pe unde mă plimbam și eu. Era la volan. În ziua aceea era cald. Se afla la volanul superbei lui mașini decapotabile, proptit cu cotul aproape afară de tot pe geam și fumând dintr-o țigară lungă. Tocmai traversam. M-a amuzat. Și, fixându-l, am văzut că era cu cineva. Am întors brusc capul, parcă aș fi fost prinsă în plin păcat. Când m-am întors dispăruse, dar ochii lui albaștri rămăseseră înfipți în ai mei. Din clipa aceea am simțit un mosorel ce se învârtea în jurul inimii. Eram geloasă. Cine o fi fost? O fi fost cea cu care știam de multă vreme că se plimbă sau era alta? M-am așezat pe o bancă între trandafiri și în plin soare. Aveam o rochie galbenă. Tocmai fusesem la mare. Eram foarte bronzată. Trandafirii erau roșii. Poate mai trece…”
-
Purgatoriul
42,50 leiAutor(i): Dante Alighieri
Nr. pagini: 284 pagini
Editura: Eikon
„Sufletele poposesc în diferitele ocoluri ale muntelui un interval de timp ce depinde de gravitatea păcatului comis, care, în cazul poetului Stațiu, de exemplu, poate fi nul, căci el a fost supus deja pedepselor în ultimele două cornișe; popasul păcătoșilor poate, însă, să dureze ani sau chiar veacuri. Firește, sufletele personajelor sfinte sau meritorii merg direct la Ceruri, fără să mai treacă prin Purgatoriu, așa cum afirmă de pildă strămoșul-profet Cacciaguida. Când duhul unui penitent și-a isprăvit în întregime pedeapsa, muntele purgatorial se cutremură, a se vedea cazul eliberării/ descătușării poetului latin Stațiu, timp în care toate umbrele intonează Slavă…; odată eliberat, sufletul respectiv imediat va trece prin flăcările purificatoare din ultimul cerc, apoi va merge în Paradisul Terestru, adică la vârful muntelui purgatorial (Eden). Ajuns aici, el este primit de Matelda, ce reprezintă probabil starea de puritate a omului de dinaintea păcatului originar; aceasta îl botează, ca să zicem așa, în cele două râuri din Eden: Lete, ce șterge amintirea păcatelor săvârșite în timpul vieții, și Eunoe, ce întărește amintirea faptelor bune. Acest ritual de ablațiune, purificare, lustrație fiind îndeplinit, înseamnă că duhul respectiv este pregătit să urce în slavă, gata să se înalțe la stele, așa cum Dante însuși, după ce a fost supus respectivului ritual, va spune despre sine.” Geo Vasile











