Editura de carte

Autor(i): Silviu Leahu

Nr. pagini: 208 pagini

Anul apariţiei: 2021

Editura: NEVERLAND

Marii cuceritori, cei care au rescris istoria omenirii con-form propriilor ambiții și in concordanța cu geniul lor, adesea declinat malefic, erau ei oameni, supraoameni sau, chiar, zei?!?

Alexandru Macedon, bunaoara, era convins ca, de fapt, nu era fiul Regelui Filip al II-lea al Macedoniei, ci al lui Zeus. Mama sa, Olimpia, ii repetase asta inca din ado-lescența, iar marii preoți egipteni susținusera afirmația și il declarasera fara nicio ezitare faraon. Dar s-a dove-dit ca nici macar fiul divinitații supreme nu putea goli Cupa lui Hercule, care conținea 12 litri de vin, iar nein-frantul militar s-a vazut invins de o intoxicație alcoolica (combinata sau cu administrarea de otrava).

Napoleon Bonaparte i-a pozat lui Louis David in chip de Cezar, incununat cu lauri de aur, dar a sfarșit pe o in-sula pustie din Atlantic. Soliman Magnificul devenise stapanul mai multor continente și mari insa era, de fapt, condus de o cadana „nu frumoasa, dar isteața și vesela”, Roxelana, fata de preot ortodox ajutandu-l sau, uneori, forțandu-l sa ia numai deciziile convenabile in-tereselor ei.

Sunt doar cateva dintre exemplele de mari lideri din ul-timele doua milenii și jumatate care sunt prezentate in aceasta carte și care dovedesc ca, in definitiv, oricine poate cuceri Lumea. Chiar și un anume Mark Zuckeberg.

Autor(i): Silviu Leahu

Nr. pagini: 224 pagini

Anul apariţiei: 2021

Editura: NEVERLAND

Peste 3.000 de razboaie au fost inregistrate in istoria scrisa a omenirii și una dintr-o suta de astfel de conflagrații a provocat cel puțin 5 milioane de morți.

Alexandru Macedon, Attila, Genghis Han, Napoleon, Hitler, Osama bin Laden – ce-i mana pe ei in lupta? Este omul predestinat sa fie o ființa belicoasa, care ucide sistematic, pentru a-și impune statutul social, economic, politic, religios? Sau este, oare, razboiul – de orice fel ar fi el – o metoda de reglare a marilor dezechilibre universale, aparute intr-o epoca sau alta? Este evoluția societații umane dependenta de razboaie, care sunt acel „rau necesar”  al unui plan (posibil) divin fara de care „progresul” este imposibil?

Mitologia și, deopotriva, folclorul, ba chiar anecdotica razboiului, abunda in tot felul de explicații contradictorii, teorii ale conspirației și ipoteze controversate legate de toate aceste intrebari (aparent?) retorice. Cert este ca, dincolo de orice altceva, nu este vorba despre fatalitate, ci despre o certitudine istorica: razboaiele au forjat tragic mersul istoriei din cele mai vechi timpuri și vor continua sa faca asta, chiar daca, poate, nu se vor mai folosi armele convenționale, ci – așa cum se intampla deja – sulițele, sabiile, puștile, tancurile, tunurile sau bombele vor fi inlocuite de tot felul de viruși, de la cei cibernetici la cei biologici, dezvoltați in laboratoarele in care Doctor Faust colaboreaza cu Bill Gates, Victor Frankenstein, Mengele sau niște alchimiști nebuni…

Autor(i): Dan-Silviu Boerescu

Nr. pagini: 208 pagini

Anul apariţiei: 2022

Editura: NEVERLAND

Mezina lui Caragea a sosit in Tara Romaneasca dupa ce tatal sau a fost investit Domn la București, in septembrie 1812, la varsta de 13 ani. Primind o educatie aleasa, Domnita Ralu vorbea limbile franceza, greaca, germana si turca, avand cunostinte solide despre literatura si muzica europeana. Iubind nespus arta dramatica, Domnitei i-a apartinut initiativa crearii unui teatru permanent. In acest sens, Domnita Ralu l-a convins pe Caragea sa amenajeze, in iarna anului 1817, un local ce a ramas in istorie sub numele de „Teatrul de la Cismeaua Rosie”.

Domnita Ralu Caragea a fost, insa, și protagonista a unui mare scandal diplomatic provocat de idila ei cu trimisul Franței la București. Inițial, Ledoulx a consiliat-o pe Ralu in ceea ce privește tendințele modei de la Paris, invațand-o sa apara la recepții in sandale elegante dar fara ciorapi și arborand coafuri inspirate de cele ale divinitaților sculptate pe frizele Partenonului. Incetul cu incetul, relația lui Ledoulx cu Ralu s-a transformat din schimb de informații culturale in experiment erotic. Boierii incepusera deja sa barfeasca, iar Voda Caragea a prins și el de veste, facand o criza de isterie cand l-a surprins pe Ledoulx in iatacul Domniței, dezmierdand-o patimaș pe aceasta. Atrași de scandal, in iatac au navalit arnauții, conduși de banul Arghiropol, care l-a atacat cu hangerul pe bietul seducator. Conflictul diplomatic astfel iscat s-a soldat cu revocarea din post lui Ledoulx dictata de catre temutul Talleyrand, ministrul de externe al lui Ludovic al XVIII-lea.

Ca sa repare onoarea patata a fiicei sale, Caragea i-a dat-o imperativ de nevasta pe Ralu lui Arghiropol, insoțind solicitarea cu o zestre consistenta, ceea ce l-a facut pe acesta sa accepte ideea cu mare bucurie. Chiar daca Ralu nu l-a iubit niciodata, s-au ințeles relativ bine și au avut doi copii…

Autor(i): Dan-Silviu Boerescu

Nr. pagini: 208 pagini

Anul apariţiei: 2022

Editura: NEVERLAND

„Marea Doamna a teatrului romanesc”, Lucia Sturdza Bulandra (1873 –1961) a ajuns pe scena teatrului mai mult dintr-o intamplare. Era sortita meseriei de profesoara, dar, primind un rol intr-o piesa, destinul ei va cunoaște o intorsatura incredibila.

Descendenta a domnitorului moldovean Mihail Sturdza, i se va interzice de catre familie, care considera surprinzatoarea ei cariera drept una frivola, sa poarte acest nume pe scena.

Se inscrie la Conservator in 1898. Studiaza arta dramatica, fiind indrumata de Aristizza Romanescu. Se recasatoreste, divortand de primul sot, C. Costescu, cu actorul Tony Bulandra, dupa ce joaca impreuna in filmul „Amor fatal“. Dupa mai multe piedici puse de actorii rivali, e data afara de la Teatrul National. Reuseste, insa, sa infiinteze cu sotul ei, in 1914, Teatrul Regina Maria, care in cele din urma se numi Compania Bulandra–Maximilian–Storin.

Compania avea sa se destrame in 1940 din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Razboi Mondial. La scurt timp, Tony Bulandra moare. Lucia continua sa joace, sa faca spectacole si sa predea actoria. I se incredinteaza conducerea Teatrului Municipal din Capitala, functie pe care o va detine pana in 1961, cand si ea se stinge din viata. Dupa moartea sa, teatrul ii va purta numele.