Editura de carte

„Druga facu un pas inainte, intrand inauntrul semicercului, lasandu-l pe George in spate, si vorbi moale, cu o scarba ostentativa: „Stiu ce pagube ati adus firmei. Gineri-meu crede ca din nestiinta. Ca ati gresit. Eu stiu ca m-ati furat. Eu nu sunt profesor universitar, sunt om de afaceri. Pe mine nu ma duceti. Lica! si il chema cu degetul aratator indoit spre sine pe subtirel, pentru prima data cu o toala peste geaca lui de vinilin. Din ce bani ti-ai facut casa noua? Ti-a dat socru-tau, care nu mananca decat mamaliga cu varza? Sau tac-tu, din pensia lui de ceapist? Ai gasit o comoara? Ce credeai tu, ca am orbit si am asurzit? Am cerut politiei sa cerceteze cui ai vandut untul stors din laptele meu. Ala de a trebuit sa-mi arunci cascavalul la porci. Sa-mi dai inapoi pana la ultimul sfant. De azi nu mai ai ce sa cauti la ferma si la casarie. Druga isi tinea mainile in buzunarele canadienei si-si plimba ochii bolovanosi peste oameni cu o lentoare grea, nemiloasa, de gade care a inceput executia. In pauza lunga, respiratiile oamenilor nu se mai auzira, doar fasaitul lapovitei lovind fetele nerase.”

Acest cel mai recent roman al scriitorului Dumitru Popescu a aparut cu prilejul implinirii exceptionalei varste de 93 de ani.
Romanul are in centru o intelectuala ce imbina inalte virtuti spirituale cu o feminitate fascinanta si o debordanta pasiune a trairii, a devorarii placerilor vietii.
Implicit, personajul traieste si conflictul dintre o supervitalitate si o dogma morala incompatibila.

„Devenise un cascador plonjand de pe varfuri alpine direct in prapastia inspumata a oceanului, tragatorul singuratic aparut din neant ca sa starpeasca o fojgaiala patibulara. Isi indeplinise misiunea de garda de corp infailibila a unui important politician, pe care se hotarase sa-l salveze cu orice pret, afirmandu-se ca exterminator al raului politic. Ii vedea obrazul taiat in piatra, privirile acrilice, scarba de pe buze si din cuvinte, si ii auzea vocea harjaita precum o roata grea pe pietris. Un singur lucru ii ramanea neclar: ce spunea acest om spunea din suflet? Atitudinea lui atat de temerara era sincera, exprima o convingere intima profunda? Sau nu fusese nici aceasta decat tot o actiune comandata, o treaba de mercenar, un mod de viata periculos, un jemanfisism cinic fata de propria imagine si propria soarta? Juca o carte mare sau pur si simplu miza pe intimidare, in cea mai sfidatoare cacealma la care se putea preta cineva?”