Editura de carte

AUTOR: Luminița Aldea

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 238

EDITURA: Eikon

„Romanul este excelent, ai surprins din nou istoria recenta a celei mai mari schimbari din istoria moderna a țării cu „ochii” talentului tău, de data asta din alt unghi. Roman lecție, roman uman, roman vizionar! În plus, de data asta, ai „șlefuit” personajul principal mai bine ca dățile trecute, îmbinând în subconștientul cititorului, mai ales al cititorului care te cunoaște, persoana întâi cu persoana a treia.”

Dragoș Agapescu

AUTOR: Adrian Levi

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 257

EDITURA: Eikon

Evreul Rătăcitor constituie ca orice roman, de altfel, o ficțiune și, cu toate că evenimentele se desfășoară la început de mileniu trei, iar unele dintre personaje poartă chiar numele unor persoane reale, defuncte ori încă în viață, cursul nara‐ țiunii reprezintă o invenție a autorului. Este de menționat faptul că romanul, asemeni unui mozaic ideatic, combină într‐un mod ireal parcă trecutul cu prezentul, realitatea cu ficțiunea, logica cu metalogica, realizând în final o viziune crepuscu‐ lară a unei Europe aflate în pragul unei ireversibile metamorfoze identitare. Trebuie reamintit, desigur, că opiniile unor personaje, uneori contradictorii, alteori extravagante ori inedite, nu reprezintă o viziune existențială anume, ci constituie simple puncte de reper în desfășurarea ideatică a operei.

AUTOR: Luminița Aldea

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 352

EDITURA: Eikon

„Pentru prima dată în viața ei, poetul din ea nu vedea cerul nins cu puzderie de stele, urmele roșii, vineții și albastre lăsate la orizont de asfințitul soarelui și nici nu simțea ușoara răcoare a nopții, semn că toamna se apropia. Nu simțea vântul și nici nu vedea primele frunze căzând. Nimic nu mai ajungea până la ea: nici măcar roua născută din lacrimile ei de mult ce a plâns iubirea. Ca un robot scotea apă și se spăla, își spăla hainele murdare și se pregătea să-și mănânce bucata de pâine ce o mai avea. Se afla între două tărâmuri: murea încet într-o lume a idealului, a perfecțiunii, a nevoii de absolut, a visului, a dorului de a fi înger și se năștea dureros până la a muri din nou într-o lume materială, rapace, hidoasă, o lume ce semăna cu una din picturile bolnave ale lui Goya. Putea face Dumnezeu un miracol cu ea și să împace în sufletul ei însetat de absolut cele două lumi!? Să devină un vers de-al lui Nichita Stănescu viața ei: …două culori…/una foarte de sus/ alta foarte de jos/ amestecându-se… și să-i dea voie nemuririi să mai trăiască în ea viețuind printre muritori…” (fragment)

AUTOR: Traian Bodea

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 224

EDITURA: Eikon

„Pe scaunul de lângă şofer, lăsat mult în spate, drumul era mai uşor de suportat. Nu mai simţea durerile care‑l chinuiseră, mai ales, în momentul când îl lovise ultimul infarct, la fel de neaşteptat ca primul. După mai mult de patru ani, aproape uitase simptomele ce‑l speriaseră atât de mult într‑o seară, după ce cărase nişte lemne din stradă în curte şi le clădise într‑un colţ, să se usuce până în iarnă. Scăpase atunci destul de uşor cu o spitalizare doar de trei zile şi obligaţia de a respecta un tratament medicamentos şi un regim de viaţă cu destule restricţii. Ajunsese însă să spere că mai avea de trăit.

Începutul anului 1990, după tot ce se întâmplase în decembrie ’89, îl făcuse să se lase prins de entuziasmul care îi împinsese pe mulţi să intre în politică punând umărul la schimbarea în bine a vieţii într‑o ţară bântuită aproape cincizeci de ani de amăgirile comunismului derapat foarte repede într‑un regim totalitar. Nu intrase la început în niciunul din mulţimea de partide apărute imediat după ce toată lumea sperase că România a aderat la valorile unei democraţii după modelul lumii libere.”