Show
  • (0)

    Arhiva Rugului Aprins 9 – În temniță cu Iisus Hristos

    Autor(i): Vasile Vasilache

    Nr. pagini: 524 pagini

    Editura: Eikon

    Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor. Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea Țării, generație după generație! Ei au supus la degradări cumplite tot ceea ce a constituit cultura, umanitatea și creștinătatea de veacuri ale poporului român; au răstignit și scuipat pe strămoșii Neamului românesc, pe părinții, pe frații, pe surorile, și pe tineretul unui popor care nu aveau altă vină decât aceea de a fi apărat „altarul spiritualității românești”, cum bine l-a numit Arhimandritul Haralambie Vasilache, fratele nostru, care a murit în închisoarea de la Gherla. În istoria contemporană și a veacurilor viitoare, unii vor rămâne cu urme ale cumplitelor suferințe îndurate și răni în martirajul închisorilor, iar alții cu moartea sutelor și miilor de români în temnițele comuniste din România. Memoria niciodată nu moare. Suferințele nu pot fi uitate. Timpul este eternul prezent. (Părintele Vasile Vasilache)

    26,50 lei
  • (0)

    Arhiva Rugului Aprins 7 – Altarul spiritualității romanești

    Autor(i): Haralambie Vasilache / Ediție îngrijită de Marius Vasileanu

    Nr. pagini: 274 pagini

    Editura: Eikon

    Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache strălucea prin alte calități. Banii ce i se dădeau, el îi ținea cu gunoiul sub mătura din colțul casei. De venea cineva să-i ceară, îl trimitea acolo să ia cât îi trebuie… În afară de orele de slujbă, la care era nelipsit, rugăciunea particulară o făcea în chilie ore întregi, până către miez de noapte. Ziua și-o dedica scrisului și cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate creștină, de filosofie și-ndeosebi de adânci studii de psihologie creștină…  „Altarul spiritualității românești” fusese numai un început a tot ceea ce a scris mai târziu. A fost un duhovnic prețuit și căutat de sute și mii de credincioși, oriunde a fost, la Iași, București, Cernica, Neamțu, Pocrov și în închisoare. În 1962 și-a dat duhul în închisoare, întru nevinovăție. Pr. Vasile Vasilache

    „Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat și acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie Vasilache așteaptă moartea. Află însă mijlocul și tăria de a ne vorbi uneori, câte puțin. Monah ce se află, întâmpină sfârșitul cu seninătate dar nu fără griji: ca omul cuminte care se gătește de drum lung și cunoaște că nu-i de râs, că e bine să chibzuiești din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri și să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruiește și mie câtva timp și privindu-l, grăindu-i, mă copleșește convingerea că suferințele au sens, că viața toată nu se poate să nu aibă sens…

    Părintelui Haralambie – ca unui sfânt – cutez să-i împărtășesc – e primul – cele două vise avute la Jilava cu un an și jumate înainte, în celula douăzeci și cinci… Părintele Haralambie mă ascultă cu atenție, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunță: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericește. Îmi cere însă multă discreție și smerită stăpânire de sine. Și mai ales – e greu de priceput, zice, totuși mă roagă să fac un efort – să le iau drept firești, drept ceva neexcepțional, care să nu mă scoată din făgașul cât se poate de comun al vieții de obște…

    Facem și planuri de viitor, părintele – ca orice muribund autentic – fiind sută-n sută convins că are să moară și tot sută-n sută încredințat că va trăi. Dar nu mai trec decât puține zile și se produce o hemoragie puternică. Îl doboară. Medicul deținut, chemat cu stăruință, sosit cu greu, dă din cap. Șeful camerei îl înfășoară pe Părintele Haralambie în pătură, iar eu îl duc, împreună cu alt deținut, până la ușa celulei de unde, noi stând cu fața la perete și brațele peste ochi, plantoanele – ridicându-l de pe jos – îl cară la infirmerie. Am aflat mai târziu că a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”

    Care va fi destinul de astăzi al unui volum deja „arestat” cândva, ars, pus la index, interzis, din pricina căruia, într-o anume măsură, autorului său i s-a dat șansa să se jertfească pentru Hristos…? Poate că dezlegarea șaradei constă tocmai în titlul acestei cărți. Așa cum Hristos este continuu readus în mijlocul credincioșilor și al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea românească – înlăuntrul căreia se înscrie, iată, și această carte – este destinată să învie constant, în viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecuțiile și de încercările la care a fost supusă de-a lungul veacurilor…

    Reeditarea și lectura volumului „Altarul spiritualității românești” devine astfel un act de tonică revenire la izvoare, temă de meditație și de rugă. Marius Vasileanu

    26,50 lei
  • (0)

    Arhiva Rugului Aprins 4 – Comentarii la Evanghelia după Ioan

    Autor(i): Ștefan Todirașcu

    Nr. pagini: 286 pagini

    Editura: Eikon

    „Viaţa lui Ștefan Todirașcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cuminţeniei, smereniei și inteligenţei spirituale negălăgioase. Este una dintre personalităţile Rugului Aprins care a adus mulţi tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care sau format în tinereţe lângă profesorul Șt. Todirașcu trebuie amintiţi academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu)

    26,50 lei
  • (0)

    Vitralii incolore

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 444 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Nu mai m-a vizitat la opera, n-a mai telefonat. A venit muntele la Mahomed. Vorba sa fie. E chiar pe dos. Stam intr-un cabinet de spital si conversatia treneaza. Am o dispozitie amara, el mi-a transmis-o. L-am vazut altadata intunecat, napraznic, rau, chiar sadic – nu exagerez? Epitetul l-am inventat pe cand tineam sa-l blamez, stie dumnezeu de ce sa-l blamez? facem atatea lucruri fara noima, ne aprindem din te miri ce, parjolim in jur, si absolut gratuit, fiindca ni s-a nazarit, pur si simplu nazarit. L-am vazut in toate felurile, dar mahnit nu. In celelalte cazuri stiam sa ma descurc, gaseam antidotul, am un sistem defensiv bine pus la punct. Nu gresea cand spunea ca sunt cazona, in sensul asta da! sefa de promotie la Saint-Cyr. Agresorii, cotropitorii, infumuratii conchistadori n-au nicio sansa cu mine. Dar cand e mahnit? Toata stiinta militara imi apare total inutila. Sa ma apar de mahnirea lui? Sa pornesc cavalcada, s-o pun pe fuga? Mahnirea e de plumb, n-ai cum s-o urnesti. Si in acelasi timp imponderabila, nimic n-o poate dobori. Chiar aceasta impresie mi-o face, de pradat. Ce e cu tine, Don Juan? Ce e cu tine si nu spui? si eu nu pot sa ghicesc? M-ai legat fedeles, doar ochii mai pot sa-i misc. Sa strapung, sa scrutez… Si nimic. Nu stiu de unde sa te apuc, nu stiu nici ce sa spun, m-am prostit de tot. Trancanim, nu conversam. Ca doi navetisti de pe santiere diferite, in acelasi compartiment de tren, sau doi pensionari necunoscuti facand coada la hartie igienica.

    Dumitru Popescu, Vitralii incolore
    26,50 lei
  • (0)

    Teatrul vârstelor

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 346 pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

    Din zece în zece ani – cu aproximație, desigur, – suntem mereu altcineva. Amintiți-vă cât de crud ne smulge adolescența din copilărie, implicându-ne în primele aventuri sentimentale și în căutarea drumului. Și cum, apoi, atrași de tumultul bâlciului care este viața, alegem ceva pe care îl declarăm „al nostru”. De atunci, ca membrii altei familii, ctitorim corpul material al unui vis manoleic – ce ajunge să fie palat sau cocioabă, alveolă de beton sau biserică personală. Pentru ca, într-un târziu, mintea să ni se trezească în posesia schelăriei unui roman, mai voluminos sau mai firav, pe care cei mai mulți nici nu apucă să-l citească. Și, în sfârșit, să fim chemați pentru a ne pregăti de călătorie, una cu toate că nesfârșită, fără niciun bagaj.
    Toate acestea le găsim în teatrul vârstelor omului.

    Dumitru POPESCU

    26,50 lei
  • (0)

    Pamella

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 192 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Acest cel mai recent roman al scriitorului Dumitru Popescu a aparut cu prilejul implinirii exceptionalei varste de 93 de ani.
    Romanul are in centru o intelectuala ce imbina inalte virtuti spirituale cu o feminitate fascinanta si o debordanta pasiune a trairii, a devorarii placerilor vietii.
    Implicit, personajul traieste si conflictul dintre o supervitalitate si o dogma morala incompatibila.
    26,50 lei
  • (0)

    Muzeul de ceară. Volumul 2

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 282  pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

      Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creioneaza citeva portrete memorabile. Sergiu insusi ne apare ca un om tare (pe situatie si pe sine), capricios, brutal si stiind perfect ca toti musafirii depind prea mult de el ca sa ii fie cu adevarat prieteni. La fel de repede si de sigur sunt portretizati colegii lui Harnagea, la sedinta de la minister, in capitolul al doilea.
    *
        Sergiu urmeaza o scoala de machiavelism. Invata sa atace si sa se apere, sa se disimuleze, sa fie dur si ipocrit, direct si ocolit, dupa imprejurari. Invata mai ales sa suporte umilintele: aceasta e scoala cea mai grea. Scoala carierismului si a puterii. Tactica si strategia obtinerii puterii sunt studiate meticulos de D. Popescu, cu bune intuitii psihologice. Harnagea, intors acasa dupa ce a fost uns director, la Despina lui fara de care n-ar fi izbutit nimic, simte brusc fragilitatea de portelan, raceala calculatei femei.

     

    *
        Construit strans, fara labartare, scris cu mana sigura, extrem de autentic, plin de observatii de viata, dar si de idei, Muzeul de ceara este un bun roman social si psihologic, care se citeste pe nerasuflate.
        Nicolae Manolescu, „Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu”
    26,50 lei
  • (0)

    Muzeul de ceară. Volumul 1

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 278  pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

      Eroul lui Dumitru Popescu este, la inceputul romanului, un sef respectat, adulat, temut. Despina (care si-a asumat din capul locului, printr-un soi de contract cu sotul ei, foarte tanar pe atunci, raspunderea pentru „plenitudinea vietii lui intime”) i-a alcatuit si o „curte”, de rude si de cunoscuti, care, in cite o seara, il distreaza cu glumele lor, il relaxeaza, il scot din priza. Primul capitol il arata pe Harnagea in mijlocul „curtii lui”. Autorul creioneaza citeva portrete memorabile. Sergiu insusi ne apare ca un om tare (pe situatie si pe sine), capricios, brutal si stiind perfect ca toti musafirii depind prea mult de el ca sa ii fie cu adevarat prieteni. La fel de repede si de sigur sunt portretizati colegii lui Harnagea, la sedinta de la minister, in capitolul al doilea.
    *
        Sergiu urmeaza o scoala de machiavelism. Invata sa atace si sa se apere, sa se disimuleze, sa fie dur si ipocrit, direct si ocolit, dupa imprejurari. Invata mai ales sa suporte umilintele: aceasta e scoala cea mai grea. Scoala carierismului si a puterii. Tactica si strategia obtinerii puterii sunt studiate meticulos de D. Popescu, cu bune intuitii psihologice. Harnagea, intors acasa dupa ce a fost uns director, la Despina lui fara de care n-ar fi izbutit nimic, simte brusc fragilitatea de portelan, raceala calculatei femei.

     

    *
        Construit strans, fara labartare, scris cu mana sigura, extrem de autentic, plin de observatii de viata, dar si de idei, Muzeul de ceara este un bun roman social si psihologic, care se citeste pe nerasuflate.
        Nicolae Manolescu, „Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu”
    26,50 lei
  • (0)

    Timpul lepros

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 352  pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

    In primavara anului 1968, un eveniment editorial de exceptie a avut darul sa anime climatul social al momentului: in librarii aparuse volumul „Biletul la control” semnat de redactorul-sef al ziarului Scanteia – Dumitru Popescu…

    …Dizertatia filosofica nu era, insa, un scop in sine, ci doar canavaua pe care Dumitru Popescu tesea cu abilitate fierele unei realitati sociale cu luminile si cu umbrele ei. Noutatea unei asemenea prezente gazetaresti era coplesitoare. Pentru prima data de la instaurarea noului regim, intr-un ziar oficial (si inca ce ziar!) se tipareau nu platitudini si texte fade, nu indicatii „pretioase”, nu directive care „trasau linia partidului” intr-un amalgam de cuvinte cu sensuri initiale stalcite, distorsionate, ci reflectii lucide, dezbateri vii de idei asupra unor subiecte care nu mai aveau coloratura de partid. Pentru prima data in acei ani cititorul traia senzatia unei lecturi proaspete, in afara sabloanelor, mustind de viata, care spargea gheata dogmatismului din presa romaneasca.

    26,50 lei
  • (0)

    Spațiile dintre negru și alb

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 330  pagini

    Anul apariției: 2020

    Editura: Hoffman

    — Catre ce se indreapta Romania? Ce societate se construieste acum la noi?
    — Se construieste? Cred ca suntem de-abia in faza demolarii a ceea ce s-a construit. Probabil faza va fi foarte scurta. Daca intr-un an productia industriala s-a redus la jumatate, aritmetic vorbind ne-ar mai trebui inca unul pentru a ajunge la punctul zero. Dupa care, banuiesc, va urma o remodelare, conform scenariilor organismelor internationale. Vechea strategiea fost inmormantata: am pierdut legatura cu lumea a treia, sursa noastra de materii prime si debuseul produselor industriale. Am sperat ca vom fi primiti in clubul superdezvoltatilor? Poate, pentru a ni se da o livrea. Vom avea, neindoielnic, investitii straine, dar in altfel de industrii, probabil din ramurile usoara si alimentara, pentru care oferim materie prima si mana de lucru ieftina (dupa o explozie a somajului, dupa o ruinatoare inflatie, dupa o brutala reasezare a profesiilor, astfel incat otelarii, minerii, chimistii sa devina tesatori si confectioneri de camasi, iar constructorii de masini, de nave, avioane, autoturisme, camioane, tractoare etc.,. branzari si carnatari de elita). Ca am muncit degeaba o jumatate de secol, nu va mai conta pentru generatiile viitoare, totul se va trece la profit si pierdere.

    26,50 lei
  • (0)

    Elefanții de porțelan. Volumul 2

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 254 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Abia acum descoperim ca au dansat in manej elefantii de portelan.
    Sub cupola vastelor fantezii s-a produs o gigantocratie fragila. Cu trecerea timpului, marele spectacol istoric ingropat in amintire va deveni fascinant.
    Dar cat se va mai putea recupera din craterul plin de fantome retractile? Iata de ce va fi nevoie sa se asculte ecoul agonic al chiar uneia dintre vietile sparte.
    Cartea este scrisa pentru cei ce vin, superbi in curiozitatea lor pura.

    Autorul
    26,50 lei
  • (0)

    Elefanții de porțelan. Volumul 1

    Autor(i): Dumitru Popescu

    Nr. pagini: 284 pagini

    Anul apariției: 2021

    Editura: Hoffman

    Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra stearpa ramasi pe prundisul timpului dupa o jumatate de secol. Personal caut aici nu contururile unei heraldici politice, ale unei marci de sistem, ci formele particulare imbracate de umanitate intr-o experienta istorica socanta prin noutate, criticabila, cu suflu scurt si a carei efemeritate este acum usor de calificat drept predestinata. Nu ne intereseaza aici decat esenta etern umana, ascunsa in buna masura privirilor contemporanilor de haina unui specific incriminat de criticii habotnici ca fiind rau famat.

    26,50 lei