Editura de carte

Ediția de la Corint are, în plus față de celelalte cinci ediții, un Dosar: Cum am scris Corpuri de iluminat, de Stelian Tănase, care pune în context apariția cărții, cu fragmente din jurnalul autorului din acea epocă, mărturii valoroase despre viața scriitorilor și despre sistemul editorial din acei ani, marcat de cenzura politică.

Un roman complex și polifonic, care, dincolo de explorarea vieții în România comunistă, creează unul dintre cele mai frumoase „poeme de dragoste” din literatura noastră, cel dintre bovarica Pia și boemul pianist de jazz Sandu, o dragoste idilică la început, într-o casă de pe Mătăsari.

Povestea de iubire se conturează pe fundalul unei societăți profund comuniste. Una din acele cărți de dragoste, în care dragostea idilică se destramă atunci când personajele alunecă din fantasma iubirii în realitate.

Așa cum observa Florin Manolescu: „Corpuri de iluminat e combinația rară de forță narativă năucitoare, capabilă să recreeze viața din cele mai neașteptate detalii, de ingeniozitate tehnică și de finețe sufletească, în care se scaldă întregul roman”.

Captivanta biografie a uneia dintre cele mai cunoscute și mai controversate adepte ale regimului nazist, Maria Mandl, cea care, din tânăra inofensivă, a devenit șefa lagărului de femei, o ucigașă cu inima împietrită.

Până în momentul execuției sale, la vârsta de 36 de ani, Maria Mandl ajunsese pe o poziție de înaltă autoritate în cadrul celui de-Al Treilea Reich. Din funcția de supraveghetoare-șefă a lagărului de femei de la Auschwitz-Birkenau, s-a făcut în mod direct vinovată de torturarea și de uciderea a mii de oameni.

Născută în 1912 în pitorescul sat austriac Münzkirchen, Maria s-a bucurat de o copilărie fericită alături de părinți iubitori, care, ulterior, au privit îndurerați cum fiica lor a crescut în condițiile impuse de sistemul nazist. Viața ei oglindește perioada în care a trăit: turbulentă, plină de violență și de paradoxuri. La Auschwitz-Birkenau, a organizat o orchestră de femei și a „adoptat” câțiva copii din rândul celor transportați în lagăr, însă doar pentru a-i conduce spre camerele de gazare atunci când interesul față de ei îi dispărea.

Astfel de cărți istorice prezintă cruzimea și lipsa de umanitate a Holocaustului, pentru ca generațiile următoare să știe cum să aleagă diferit și să evite repetarea acestor comportamente.

Timp de două decenii, Susan J. Eischeid a explorat detaliile poveștii lui Mandl, bazându-se pe mărturii de arhivă și pe relatările directe a zeci de martori și petrecând timp în comunitatea de prieteni și de vecini ai gardienei de la Auschwitz. Rezultatul este o analiză dură și complexă despre cât de ușor a ales o persoană obișnuită calea răului într-o atmosferă dominată de ură și de frică. Una din cărțile de istorie în care putem observa cum mediul social turbulent poate modela negativ oamenii.