Editura de carte

Autor(i): Dan-Silviu Boerescu

Nr. pagini: 208 pagini

Anul apariţiei: 2022

Editura: NEVERLAND

Mezina lui Caragea a sosit in Tara Romaneasca dupa ce tatal sau a fost investit Domn la București, in septembrie 1812, la varsta de 13 ani. Primind o educatie aleasa, Domnita Ralu vorbea limbile franceza, greaca, germana si turca, avand cunostinte solide despre literatura si muzica europeana. Iubind nespus arta dramatica, Domnitei i-a apartinut initiativa crearii unui teatru permanent. In acest sens, Domnita Ralu l-a convins pe Caragea sa amenajeze, in iarna anului 1817, un local ce a ramas in istorie sub numele de „Teatrul de la Cismeaua Rosie”.

Domnita Ralu Caragea a fost, insa, și protagonista a unui mare scandal diplomatic provocat de idila ei cu trimisul Franței la București. Inițial, Ledoulx a consiliat-o pe Ralu in ceea ce privește tendințele modei de la Paris, invațand-o sa apara la recepții in sandale elegante dar fara ciorapi și arborand coafuri inspirate de cele ale divinitaților sculptate pe frizele Partenonului. Incetul cu incetul, relația lui Ledoulx cu Ralu s-a transformat din schimb de informații culturale in experiment erotic. Boierii incepusera deja sa barfeasca, iar Voda Caragea a prins și el de veste, facand o criza de isterie cand l-a surprins pe Ledoulx in iatacul Domniței, dezmierdand-o patimaș pe aceasta. Atrași de scandal, in iatac au navalit arnauții, conduși de banul Arghiropol, care l-a atacat cu hangerul pe bietul seducator. Conflictul diplomatic astfel iscat s-a soldat cu revocarea din post lui Ledoulx dictata de catre temutul Talleyrand, ministrul de externe al lui Ludovic al XVIII-lea.

Ca sa repare onoarea patata a fiicei sale, Caragea i-a dat-o imperativ de nevasta pe Ralu lui Arghiropol, insoțind solicitarea cu o zestre consistenta, ceea ce l-a facut pe acesta sa accepte ideea cu mare bucurie. Chiar daca Ralu nu l-a iubit niciodata, s-au ințeles relativ bine și au avut doi copii…

Autor(i): Vladimir Zincenco

Nr. pagini: 208 pagini

Anul apariţiei: 2022

Editura: NEVERLAND

Analiștii politici constata ca se inmulțeau semnele care aratau ca noua strategie a Rusiei consta in efectuarea de provocari in Transnistria care sa justifice atacarea Moldovei și, posibil, deschiderea drumului armatei ruse catre Romania, stat „inamic” din perspectiva Kremlinului, fiindca a ajutat activ Ucraina inca de la inceputul „operațiunii militare speciale”, era membra NATO și avea instalat pe teritoriul ei o instalație militara care afecta interesele rusești in zona – scutul antiracheta de la Deveselu.

Moscova este teribil de interesata de aceasta controversata fașie de pamant, importanta ca ghimpe deopotriva in coastele Moldovei și Ucrainei, altminteri o zona saraca și neatractiva din punct de vedere economic, de altfel total dependenta de gazele livrate gratis de catre Federația Rusa.

„Independența” Transnistriei, declarata in 1990, inainte de conflictul sangeros dintre nistrenii susținuți de Rusia și guvernul de la Chișinau, a fost ceva tipic celorlalte enclave inventate de Lenin, dezvoltate de Stalin și exploatate geopolitic de Rusia post-sovietica: Abhazia, Nagorno-Karabah și Osetia de Sud.

„Romania va ataca Transnistria, impreuna cu NATO și Ucraina, și va anexa Republica Moldova” – iata una din narațiunile principale ale propagandei Kremlinului. „Incalcarea drepturilor cetațenilor de limba rusa din Transnistria, care trebuie protejați, eliberați” este un alt alt mit folosit in aceasta perioada. Scopul final este, insa, refacerea Uniunii Sovietice(aducand la sanul Moscovei toți „copiii sai rataciți”, inclusiv Ucraina și Republica Moldova, dar nu numai)- testamentul politic mai mult sau mai puțin marturisit al lui Vladimir Putin. Doar așa considera acesta ca s-ar putea situa, in istorie, pe aceeași poziție cu un Petru cel Mare, dar și cu un Lenin sau, chiar, cu un Stalin.

Autor(i): Silviu Leahu

Nr. pagini: 208 pagini

Anul apariţiei: 2021

Editura: NEVERLAND

Marii cuceritori, cei care au rescris istoria omenirii con-form propriilor ambiții și in concordanța cu geniul lor, adesea declinat malefic, erau ei oameni, supraoameni sau, chiar, zei?!?

Alexandru Macedon, bunaoara, era convins ca, de fapt, nu era fiul Regelui Filip al II-lea al Macedoniei, ci al lui Zeus. Mama sa, Olimpia, ii repetase asta inca din ado-lescența, iar marii preoți egipteni susținusera afirmația și il declarasera fara nicio ezitare faraon. Dar s-a dove-dit ca nici macar fiul divinitații supreme nu putea goli Cupa lui Hercule, care conținea 12 litri de vin, iar nein-frantul militar s-a vazut invins de o intoxicație alcoolica (combinata sau cu administrarea de otrava).

Napoleon Bonaparte i-a pozat lui Louis David in chip de Cezar, incununat cu lauri de aur, dar a sfarșit pe o in-sula pustie din Atlantic. Soliman Magnificul devenise stapanul mai multor continente și mari insa era, de fapt, condus de o cadana „nu frumoasa, dar isteața și vesela”, Roxelana, fata de preot ortodox ajutandu-l sau, uneori, forțandu-l sa ia numai deciziile convenabile in-tereselor ei.

Sunt doar cateva dintre exemplele de mari lideri din ul-timele doua milenii și jumatate care sunt prezentate in aceasta carte și care dovedesc ca, in definitiv, oricine poate cuceri Lumea. Chiar și un anume Mark Zuckeberg.