Editura de carte

„Din «Grupul Un Viitor pentru România», prietenul și colegul nostru Ioan Mircea Pașcu a fost cel mai merituos, mai sârguincios și mai metodic, indiferent de funcția deținută: consilier prezidențial, secretar de stat și ministru al apărării, parlamentar, europarlamentar și vicepreședinte al Parlamentului European. În notele sale zilnice, el a surprins fapte, întâmplări, persoane, caractere, atitudini, realități și neajunsuri, reaua-credință a unora și interesele personale ale altora, conjuncturi, conspirații mai mici și mai mari (interne și externe), chiar atmosfera întâlnirilor și a discuțiilor la care a participat. În acele vremuri tulburi, orice lună de zile bifată într-un post de o asemenea responsabilitate echivala cu doi sau trei ani într-un loc de muncă normal – să spunem, în învățământul superior ori la un minister de linie.” (Dan-Mircea Popescu)

„În urmă cu 35 de ani, acționam într-un context diferit de cel actual: pe atunci, Tratatul de la Varșovia, din care România făcea parte, și URSS existau și trebuia să ținem seama de ele. De asemenea, China, unul din prietenii noștri constanți, încă era bulversată de cele întâmplate la noi și căuta să se adapteze cât putea mai bine la noua situație. Intențiile Ungariei față de România – în condițiile dezmembrării Iugoslaviei și Uniunii Sovietice – și acțiunile regelui Mihai constituiau subiecte de primă importanță pentru societatea românească și, inevitabil, pentru mine. Circulau numeroase informații – unele reale, altele false –, iar noi trebuia să le selectăm pe cele adevărate, pentru luarea celor mai bune decizii. Desigur, nu era deloc ușor, după cum, în general, nici sarcina noastră nu era deloc facilă. Practic, trebuia să menținem echilibrul între două procese de evoluție profundă, unul intern – trecerea spre societatea democratică, bazată pe economia de piață –, altul extern – transformarea profundă a Europei (prăbușirea URSS și dezmembrarea Iugoslaviei, desființarea Pactului de la Varșovia, reunificarea Germaniei, extinderea NATO și a UE ș.a.).” Ioan Mircea Pașcu