Primii Cantacuzini, atestaţi documentar, aparţin, în genere, castei militarilor, a conducătorilor de oşti, care ocupa un loc important în viaţa Imperiului bizantin supus unor necontenite presiuni externe şi clocotind de frământări interne, care solicitau intervenţia hotărâtoare a armatei.

Buni strategi şi cunoscători desăvârşiţi ai meşteşugului armelor, Cantacuzinii acestor vremi se disting în toate bătăliile purtate împotriva duşmanilor Imperiului.

Un Cantacuzin, având înaltul rang de amiral al flotei imperiale, se ilustrează în luptele navale duse împotriva lui Tancredi Altavilla (1107), în timp ce urmaşul său, generalul Ioan Cantacuzino, cade vitejeşte luptând contra turcilor, în anul 1174.

Peste un veac, Manuil Cantacuzino comandă trupele împăratului Mihail Paleologul în războiul Moreei şi sfârşeşte în vâltoarea unei bătălii hotărâtoare din anul 1264.

Contemporan cu Manuil este şi Ioan Cantacuzino «cel ce era paharnicu şi Domnu Trachiei» (Traciei), în timpul împăratului Ioan Vataţes, şi «carele au oşitu asupra Ghenoveziloru celor de la Rodos, pe la leatulu 12255 de la Hristos».