Autor(i): Scarlat Demetrescu

Nr. pagini: 96 pagini

Anul apariţiei: 2024

Editura:  Prestige

Scarlat Demetrescu  s-a nascut in Bucuresti, pe 26 iulie, 1872. A absolvit Facultatea de Stiinte din Bucuresti, devenind profesor de stiinte naturale si geografie la Liceele Sf. Sava si Gheorghe Lazar. Simultan, cu o intensa activitate de profesor si publicist, este subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al Romaniei si conduce revista spiritista ,,B. P. Hasdeu”.
Pe langa numeroasele manuale de botanica si zoologie aparute intre 1913 si 1929, publica urmatoarele lucrari :

•  ,,Viata dincolo de mormant” (1928);
•  ,,Greseli din alte vieti” (1932);
•  ,,Cercetari in domeniul metapsihic si spiritist” (1933);
•  ,,Din tainele vietii si ale Universului” (1939).
• Conferentiaza in cadrul Societatii spiritiste ,,B. P. Hasdeu”.

Se stinge din viata pe data de 11 octombrie, 1945, in Bucuresti.

,,Fiti atenti la cele ce va spun: Tot ce noi gandim, secunda de secunda, tot ce vorbim, de dimineata si pana seara, tot ce noi facem in cursul vietei noastre, toate, toate se intiparesc, se fotografiaza, colo, sus…” Scarlat Demetrescu

Frati si surori,
Pamantul acesta pe care traim noi astazi se poate compara cu o vasta scoala a vietei, cu diferite grade de invatamant.
Spiritul nostru se coboara din patria spiritelor, care este golul acesta nesfarsit dintre planete, dintre stele, si vine pe pamant, ori pe alt glob fizic, la fel ca si pamantul nostru, si se imbraca cu un corp de carne pe care i-l procura o mama, o pamanteana.
Pe acest corp, spiritul il fasoneaza, mai apoi, il desvolta si cand a devenit complet, atunci incepe cu el sa observe fenomenele naturei, sa invete a se conduce in viata, cu rabdare, cu atentie si credinta.
Cand, insa, instrumentul s’a slabit, s’a uzat sau cand firul vietei s’a terminat, atat cat ti s’a dat sa traesti; inca inainte de a te naste, atunci spiritul paraseste corpul carnos, iese din el ca dintr’o inchisoare si se avanta in spatiile nemarginirei.
Ei, dar viata noastra e scurta, am mai spus in alta conferinta, iar cele ce trebue sa invatam sunt multe, foarte multe.
Atunci, pentru ca sa le aflam, sa le cunoastem, e nevoie sa venim iar la scoala pamantului, sa venim iar sa ne incarnam.
In aceste nenumarate incarnari, cu sutele, uneori, cu miile, alte ori, dupa vrednicia omului, dupa silintele lui de a fi bun si intelept.
Cand omul este mai putin atent, mai putin silitor, el se taraste din viata in viata, trecand mereu pragul mortii cu sacul mai gol de invataturi.
Cate un altul, care a trecut prin gama deceptiilor, nereusitelor, al plansului si boalelor, cand va suna ora fatala a plecarii din lumea pamantului, va duce cu sine un sac plin de observari, din care va extrage mari invataminte, cand va ajunge sus, la cer. In natura aceasta splendida care ne inconjoara, Creatorul a oranduit niste legi, care dainuesc din eternitate si ne- schimbatoare vor fi in eternitate. Ele tin totul in armonie. Ele conduc totul spre bine, frumos, spre perfectiune.
Multe sunt aceste legi, voi cita dintre ele, ca mai principale: legea iubirei, legea morala, legea evolutiei s. a…