„Apoi, luandu-i in vizor pe amandoi oaspetii: Totusi, domnii mei, traim un proces ireversibil de elevare a politicii. Urmariti-l la americani… E determinat de filosofie si sociologie. Politicianul a devenit politolog… adica om de stiinta. Va pot face o lista de proeminenti demnitari ai Casei Albe, recrutati dintre eminenti profesori universitari. Intre campusuri si Congres e un drum scurt, strabatut continuu in ambele sensuri.” „Vedeti politica, sau ma insel, il sonda George, ca apostolat?” Printul isi facu bastonul sa danseze gratios, pe loc, ca pentru a caligrafia baletul propriului spirit. Cu luciditate calma, simula ca-l dojeneste pe George. „Voiti sa ma incuiati. Daca voi spune da, veti rade de mine, si cu indreptatire. Daca voi spune nu, veti gasi o contradictie de neiertat in rationamentele mele! De aceea va voi spune: si da, si nu! Exista destui idealisti care sa ma confirme. Si destui practicisti care sa ma infirme.” „Idealistii aceia… il ruga George. Ne-ati putea ajuta sa-i reperam pe aici, pe la noi?” Bazileu se destinse si rase cu o sinceritate moale, incantata, dar si ea teatrala, cum aprecie George. „Domnul meu, eu nu caracterizez realul imediat. Nu sunt un filosof al concretului, mai ales in politica. Decelez tendintele. De aceea, mi se pare inevitabil sa ne intoarcem la experienta antichitatii.”