Editura de carte

Autor(i): NICOLAE STOICESCU

Nr. pagini: 262 pagini

An: 2023

Editura: Paul Editions

Nicolae Petrascu, fratele pictorului Gheorghe Petrascu, a trait in perioada marilor schimbari si progrese care au asezat Romania in randul celorialte state europene. In 1885 este numit atasat in Ministerul de Externe, iar in 1888 devine sef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legatie la Paris in 1889 si apoi la Istanbui in 1890. La recomandarea lui Titu Maiorescu, tine, incepand din 1892, un curs facultativ de istoria literaturii romane la Universitatea din Bucuresti. L-a inlocuit pe lon Luca Caragiale la Directia Teatrelor, pe timpul lipsei acestuia din tara. S-a remarcat prin campania dusa pentru reorganizarea teatrelor nationale si a conservatoarelor de muzica si arta dramatica. A sustinut necesitatea ca scriitorii si artistii sa fie sprijiniti de catre stat. A fost un pretuitor al artelor plastice si a cunoscut indeaproape multe dintre personalitatile vremii. Pentru a isi arata recunostinta in fata geniului multora dintre ei si cu scopul de a nu ramane uitati, acoperiti de praful neiertator al timpului, Petrascu a publicat lucrarea de fata in care face fiecaruia o scurta biografie si rememoreaza cele mai semnificante si tainuite momente din viata lor. “in atingerea gandului urmarit, marturisesc a fi fost ajutat de o predispozitie fireasca, darul de a admira cu sinceritate tot ce am intalnit in infaptuirile lumii ca bine, frumos si adevar. Optimismul aprecierilor mele, despre fiecare in parte si despre toti in general, ca si despre spiritul secolului, a gasit un rasunet mai presus de toate asteptarile.” – Nicolae Petrascu

Autor(i): Constantin Graur

Nr. pagini: 304 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Nu dam aici viata, mai mult sau mai putin romantata, a mostenitorului Franz Ferdinand, nici amanuntele dramei sangeroase, care, atat de naprasnic, i-a pus capat. Am incercat sa desprindem atmosfera in care a trait principele habsburgic, si care, fatalmente, i-a curmat actiunea. Caci atentatul – si mai cu seama reusita lui – este o intamplare: dar deznodamantul trebuia sa vina in orice caz, in ziua aceea sau in felul tragic de la Saraievo sau in alt fel – putea fi mai bland si chiar banal de tot dar de venit trebuia sa vina.
Austro-Ungaria infatisa un anahronism absurd. Nu conglomeratul de neamuri pricinuia tot raul. Oameni seriosi, oameni cumpaniti si pracfici, pe care nicio himera nu i-a bantuit vreodata, au crezut – si cred – in putinta statelor unite ale Europei, a tuturor statelor Europei. Cu atat mai viabila, prin urmare, trebuia sa fie alcatuirea care sub numele de Austria – apoi Austro-Ungaria – exista de atatea veacuri, infatisand inlauntru o bogata viata economica si un intens focar de cultura, iar in afara un factor diplomatic si militar hotarator in destinele lumii. Cum s-a putut prabusi intr-o singura clipa aceasta putere formidabila? Caci, virtualmente, totul s-a produs intr-o clipa: aceea in care un singur glonte, al lui Prinkip, a patruns in corpul unui singur om, al lul Franz Ferdinand.