Editura de carte

AUTOR: Andreea Nanu

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 196

EDITURA: Eikon

„Je regarde le paysage immobile. Immobile, je regarde le paysage qui se dessine au-delà de la fenêtre, à travers le brouillard diaphane. En fait, c’est moi qui suis immobilisé. Comment pourrais-je changer de place avec le paysage devant moi ? C’est l’été. Souvent, l’été nous donne l’impression d’immobilité ; c’est peut-être l’image la plus accomplie de la pétrification au sein du noyau mûri du temps, dans sa beauté. Une fixité séduisante, comme celle d’un fruit mûr qui nous renvoie des clins d’oeil mystérieux depuis la plus haute branche d’un arbre, en nous invitant de le cueillir. J’y ai perché des mots au lieu des fruits, que j’essaye maintenant de cueillir de mon mieux, du haut des branches de l’arbre de l’imagination. Parfois, les mots nous sont défendus, tel que les fruits dont nos premiers parents ont mangé ayant été chassés du Paradis. J’ai mordu trop tôt de ces fruits. Des fois, on peut aussi gouter aux mots trop tôt, avant que l’on puisse pénétrer leur noyau. Cependant, il arrive aussi un temps pour les paroles.”

AUTOR: Ioan Ștefan

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 398

EDITURA: Eikon

Într‑o scriitură complexă, spectaculoasă stilistic și compozițional, lexicalizată abundent și, deopotrivă, litotică, romanul lui Ioan Ștefan conturează personalitatea unui personaj exponențial pentru întreaga sensibilitate a epocii, marcată de ample schimbări de paradigmă epistemologică, filozofică și morală. Într‑o lume a post‑adevăraului și, se pare, a post‑valorii, protagonistul principal al scrierii, în ciuda dorinței de împlinire fastă a destinului personal, ratează experiență după experiență și, ca un al doilea Meursault, asumă vidul sufletesc, alienarea, divorțul dintre el și decorul său, captivitatea într‑un univers instabil și incert, ce‑i refuză până și recuperarea simbolică a copilăriei. Cu un ultim efort, aplică severe reducții fenomenologice istoriei personale, în căutarea punctelor de sprijin, a certitudinilor, a stabilității ființei și valorilor, însă eșecul este total, proiecția de sine în spațiul prelingvistic și al cogito‑ului prereflectiv rămânând o simplă și palidă urmă a umanității pierdute. Roman existențialist, al autenticității autoscopice, al pulsiunilor vitaliste, primare, și al pulsațiilor unei conștiințe interogative, vinovate, Atom ocupă o poziție valorică distinctă în peisajul prozei românești actuale. – Șerban Alexandru

AUTOR: Traian Bodea

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 224

EDITURA: Eikon

„Pe scaunul de lângă şofer, lăsat mult în spate, drumul era mai uşor de suportat. Nu mai simţea durerile care‑l chinuiseră, mai ales, în momentul când îl lovise ultimul infarct, la fel de neaşteptat ca primul. După mai mult de patru ani, aproape uitase simptomele ce‑l speriaseră atât de mult într‑o seară, după ce cărase nişte lemne din stradă în curte şi le clădise într‑un colţ, să se usuce până în iarnă. Scăpase atunci destul de uşor cu o spitalizare doar de trei zile şi obligaţia de a respecta un tratament medicamentos şi un regim de viaţă cu destule restricţii. Ajunsese însă să spere că mai avea de trăit.

Începutul anului 1990, după tot ce se întâmplase în decembrie ’89, îl făcuse să se lase prins de entuziasmul care îi împinsese pe mulţi să intre în politică punând umărul la schimbarea în bine a vieţii într‑o ţară bântuită aproape cincizeci de ani de amăgirile comunismului derapat foarte repede într‑un regim totalitar. Nu intrase la început în niciunul din mulţimea de partide apărute imediat după ce toată lumea sperase că România a aderat la valorile unei democraţii după modelul lumii libere.”

AUTOR: Mircea Pora

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 292

EDITURA: Eikon

Acum chiar că-mi pare rău după prietenii mei dispăruţi, hainele lor înflorate, cine oare, le va mai purta? Mergând spre Piaţă, parcă trec mereu de pe un trotuar pe altul, dintr-un oraş în altul, de pe malurile indistincte ale unui ev îndepărtat, pe malurile secetoase ale unor decenii trăite în direct. Aleargă prin faţa mea uniforme, mi se sparg în urechi pocnete de cizme şi bocanci, se prefac în linii, contururi, în fum, tot ce-a fost mai demult palpabil şi solid. Mă îndrept spre piaţă ca spre un loc unde aş putea vedea lebede cu ochi de diamant. Cuprins de bucurie, plutesc printre fluturi, toată lumea înţelege că doresc să fiu lăsat în pace, că poate aceasta va fi ultima primăvară când voi mai activa ca un soldat al vieţii. Ar merita, poate, cu competenţă, dăruire, să se facă un studiu al străzilor ce constituie baza de netăgăduit a pieţei. Pe cea mai mică dintre ele, posibil să te simţi îngândurat, cuprins de remuşcări sau avânturi ce rapid se frâng. (fragment)

AUTOR: Dorin Ștefănescu

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 554

EDITURA: Eikon

[…] imaginea poetală nu e una de primă instanță, ea nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în rețeaua semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală în schimb, figură a absenței, nu e interpretabilă decât în momentul în care ea deja nu mai este, sau – altfel spus – „figurează” în subtextul ori mai degrabă în pretextul în care ea se ivește și semnifică înainte de a fi. Faptul că ea este inaparentul (unscheinbar) o arată drept „acea fenomenalitate prin excelență care, întrucât nu e nici imediată, nici ontică, nu poate fi redusă la o intenție eidetică”. Este motivul pentru care „«fenomenologul inaparentului» nu mai este spectatorul ideal al adevărului lumii esențelor sale: el învață să locuiască lumea pe măsura retragerii lucrurilor”. (fragment)