-
Grace de Monaco. Povestea unei prințese
52,90 leiAutor(i): Jean des Cars
Nr. pagini: 246 pagini
An: 2025
Editura: Corint
„Sunt ființe care nu se sting niciodată”, spunea Grace, prințesă de Monaco și regină hollywoodiană. Grația, frumusețea și diplomația lui Grace Kelly au făcut ca de Gaulle să o numească Afrodita americană, iar pe King Crosby să o ceară de soție după ce a auzit-o cântând.
Jean des Cars, cunoscut scriitor și jurnalist, conturează în această biografie trăsăturile definitorii ale starului american, vedetă mult iubită de public și răsplătită cu un Oscar, trei Golden Globe și multe alte premii ale criticilor de film. Considerată actriță-fetiș a lui Alfred Hitchcock, remarcabil prin felul în care a știut să-i pună în valoare talentul și frumusețea, prințesa Grace a inspirat inclusiv casele de modă.
Însă detaliile legate de felul în care Grace Kelly l-a întâlnit pe Prințul Rainier la Festivalul de la Cannes în 1955 sunt deopotrivă incitante și fermecătoare. Autorul dezvăluie faptul că cei doi se întâlneau la început în secret, pentru ca apoi idila lor să devină o adevărată poveste de dragoste, idealizată de mulți. Cu toate că nunta celor doi, numită „nunta secolului XX”, a unit într-un mod fascinant glamourul hollywoodian cu sobrietatea monarhică a Vechiului Continent, au existat suspiciuni legate de fericirea lui Grace în căsnicie.
Adorată precum zeițele din mitologia greacă, Grace de Monaco a rămas de neuitat și pentru colegii de platou care o cunoscuseră îndeaproape când era doar Grace și despre care Cary Grant repeta la nesfârșit: „Ne lipsește.”
-
Guderian. Generalul Panzerelor
56,03 leiAutor(i): Kenneth Macksey
Nr. pagini: 256 pagini
An: 2017
Editura: Miidecarti
Biografia lui Heinz Guderian, semnată de Kenneth Macksey, oferă o rară ocazie de a cerceta gândirea şi motivaţiile unuia dintre cei mai importanţi susţinători ai Blitzkrieg-ului. Maestru al strategiei şi al tacticii, el a construit diviziile de panzere în pofida opoziţiei manifestate de Marele Stat Major german, conducând personal în luptă campaniile care au supus dominaţiei germane o mare parte din Europa.
-
Guvernarea nimănui. Anarhismul în teorie și practică
38,50 leiAutor(i): Ruth Kinna
Nr. pagini: 470 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
„În 1999, activiști din Seattle au sabotat în mod spectaculos întrunirea Organizației Mondiale a Comerțului, dând naștere fenomenului cunoscut drept alterglobalizare, sau campania pentru justiție globală, o „mișcare a mișcărilor” complexă, anti-capitalistă, descrisă în general ca anarhistă. În același an, James Bond s-a confruntat cu Victor Zokas, alias Renard, în filmul Lumea e prea mică (The World is Not Enough). Renard, fost ofițer sovietic KGB, brutal chiar și după standardele oponenților lui Bond, este, de asemenea, anarhist. Antecedentele sale îl descriu ca pe un mercenar asasin, în slujba organizațiilor anticapitaliste, înainte ca mișcarea alterglobalizării să intre în atenția presei.
La un anumit nivel, este ușor de făcut diferența între ficțiune și realitate. Renard este produsul scenariștilor și producătorilor de film, pe când sabotajul din Seattle reprezintă istorie documentată. La un alt nivel, însă, aplicarea etichetei de anarhism atât asasinului, cât și mișcării de stradă generează confuzie: ficțiunea pare să surprindă ceva din realitate. Publicul de cinema ar putea să treacă peste neîncrederea suscitată de povestea glonțului imposibil de înlăturat din creierul lui Renard, dar instabilitatea emoțională indusă de acesta și care stă la baza anarhismului său nu par a avea nevoie de explicații. Dimpotrivă, cruzimea și încăpățânarea sa sprijină o viziune asupra anarhismului adânc înrădăcinată, care continuă să influențeze analiza mișcărilor activiste. Cu siguranță, anarhismul adepților alterglobalizării nu a fost automat condamnat ca fiind sadic, agresiv sau răzbunător, dar politicieni de frunte ai vremii au comentat asupra periculosului amestec de vandali și clovni pe care l-au atras: mișcarea a fost discreditată ca neechilibrată și insuficient raționalizată. Odată ce protestele de stradă au adus daune proprietăților, cum s-a întâmplat în Gothenburg cu ocazia summit-ului din 2001, autoritățile s-au mobilizat împotriva „anarhiștilor” din rândurile protestatarilor. Și înainte, și după aceea, folosirea termenului „anarhism” dădea undă verde acțiunilor agresive ale autorităților, iar mișcarea pentru justiție globală nu a constituit o excepție. Protestatarii care s-au adunat la Genova, în 2001, pentru summitul G8, au fost întâmpinați cu violență de către poliție…” (Ruth Kinna, 2019)
A gândi ca un anarhist
În 1919, sculptorul și tipograful Eric Gill scria publicației Burlington Magazine, pentru a protesta împotriva propunerilor lui Sir Frederic Kenyon, adresate Comisiei imperiale a mormintelor de război. Comisia fusese înființată în mai 1917, pentru identificarea mormintelor soldaților și pentru declararea ca decedați a celor ale căror morminte nu erau cunoscute. La sfârșitul Primului Război Mondial, trei arhitecți notabili, Sir Edwin Lutyens, Sir Herbert Baker și Sir Reginald Blomfeld, au fost solicitați pentru a concepe planurile cimitirelor militare. Kenyon, director la British Museum, urma să dea coerență planurilor arhitecturale. În raportul său din noiembrie 1918, a solicitat Comisiei adoptarea principiului echității: „ceea ce se face pentru unul, să se facă pentru toți, și toți, indiferent de gradul militar sau poziția în viața civilă, să aibă tratament egal în ceea ce privește mormintele”. Practic, echitatea impunea Comisiei responsabilitatea pentru conceperea memorialelor individuale și pentru planul cimitirelor. Eforturile „nu pot fi lăsate în seama inițiativei individuale”, deoarece rezultate „satisfăcătoare” nu puteau fi obținute în lipsa „banilor și a bunului gust”. În cele mai multe din cazuri, exista riscul ca „monumentele să nu fie ridicate, sau să fie de calitate inferioară”. Cimitirele ar fi ajuns să arate precum curțile bisericilor engleze: îngrămădiri „haotice” de monumente, al căror efect ar fi „nedemn și lipsit de inspirație”, iar „simțul camaraderiei și al efortului comun s-ar pierde”.
Cumulând echitatea cu regularizarea, Kenyon recomanda ca pietrele funerare individuale să menționeze numele, gradul, regimentul și data morții. Familiile puteau include o mențiune aleasă dintr-un număr limitat de inscripții standard, dar fără „efuziuni, versuri sentimentale” care ar fi compromis idealul militar menit să dea „impresia unui batalion la paradă” și să sugereze „spiritul disciplinei și ordinii care constituie sufletul armatei” . Una dintre concesiunile majore făcute „variației în uniformitate” era ca emblemele regimentelor să fie încorporate în pietrele funerare.
Gill obiecta împotriva viziunii lui Kenyon, subliniind legătura dintre egalitarianismul corupt al acestuia și procesele de producție de masă pe care integritatea arhitecturală le presupunea. Comisia era îndreptățită să solicite opinia arhitecților, dar nu să le cedeze „conducerea”. „Conceperea monumentelor îi privește pe cei care le ridică”, respectiv, sculptorii și pietrarii. El însuși sculptor, Gill avea un neîndoielnic interes în a-și asigura unele din contractele oferite de Comisie, dar argumentele sale făceau referire la relațiile sociale pe care le-ar fi întărit demersul. Dacă sarcina gravării pietrelor funerare ar fi fost încredințată de Comisie sculptorilor, s-ar fi atins obiectivul echității cerute de Kenyon și redarea „sentimentului națiunii, pentru bogați și săraci deopotrivă”. Protestul său gravita în jurul puterii și al proprietății:
Atitudinea comisiei este ușor de înțeles, cum este și cazul tendinței timpului nostru de a impune ideile câtorva asupra celor mai mulți, mascând cu grijă procesul sub aparența simpatiei democratice și a reformei sociale. Prin urmare, ideea ca jumătate de milion de pietre funerare să fie concepute după ideile câtorva arhitecți (idee demnă de tendința prusacă sau ptolemaică) și nu în acord cu mii de pietrari și 20 milioane de rude nu este surprinzătoare; sub pretextul comemorării „simțului camaraderiei și al efortului comun” și a „spiritului de disciplină și ordine” etc., se urmărea eliminarea tendinței rudelor de a avea un control personal asupra monumentelor .
Gill vedea apelul lui Kenyon la echitate ca nesincer, menit să conducă la înregimentare și conformitate, iar viziunea sa asupra cimitirului ca batalion la paradă, total neinspirată. Pentru exemplificare, Gill nota: „O mulțime adunată în Trafalgar Square este impresionantă; dar dacă este înlocuită cu un număr egal de manechine de croitorie, rezultatul, oricât de arhitectural ar fi, nu ar fi la fel de impresionant” . Pentru a-i onora cu adevărat pe cei căzuți în luptă, Comisia trebuia să se asigure că sunt comemorați ca tați, frați, iubiți și fii, nu ca rotițe ale unei sângeroase mașinării de luptă, mod în care familiile
i-ar fi pierdut pe cei dragi. Gill punea la îndoială implicațiile legale ale propunerii lui Kenyon – corpurile decedaților și pământul în care se aflau constituiau „proprietatea absolută a guvernului” ? Indiferent de situație, el concluziona că soldaților li se ceruse să-și sacrifice viața pentru binele națiunii și acum li se cerea să-și sacrifice și moartea.
Obiecțiile lui Gill au fost ignorate, dar în demersul său exprima un profund și explicit sentiment anarhist, evidențiind direcția, interesele, orizontul și spiritul anarhismului. Direcția era individuală, subliniată de Gill prin dorința ca sculptorii și rudele să fie cei care decid cum să comemoreze decedații. El credea că viața este îmbogățită prin abilitatea indivizilor de a lua propriile decizii și, din contră, sărăcită – atunci când deciziile sunt delegate altor factori, indiferent ce virtuți sau calificări ar poseda aceștia din urmă. Așa cum evidenția în scrisoare, Comisia „nu avea niciun drept să dicteze rudelor ce pot și ce nu pot să graveze pe pietrele funerare” sau cum ar trebui să fie comemorați decedații – avea puterea de a o face, dar „nu avea dreptul… de a înrobi intelectual, moral, estetic sau fizic nici măcar un singur om, în niciun caz un mare număr de oameni” . Conștientizând că judecata individuală implica responsabilitate, Gill accepta faptul că indivizii pot greși, dar același lucru este valabil și pentru guverne, iar consecințele erorilor acestora se dovedeau, de regulă, mult mai mari..
-
Habsburgii. Ambiția de a stăpânii lumea
73,90 leiAutor(i): Martyn Rady
Nr. pagini: 592 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Cum poți deveni stăpânul lumii? Iată o chestiune care i-a preocupat pe mulți suverani. O singură familie a fost însă aproape de a găsi răspunsul: Habsburgii.
Istoricul Martyn Rady spune povestea unei excepționale dinastii și a lumii pe care aceasta a construit-o și apoi a pierdut-o. Având origini modeste, Habsburgii au câștigat controlul asupra Sfântului Imperiu Roman, și-au extins rapid posesiunile, întinzându-se din Ungaria până în Spania și chiar dincolo de Ocean, iar apoi au ajuns să stăpânească părți din Lumea Nouă și din Orientul Îndepărtat.
Parcurgând paginile volumului de față, vom călători în timp și spațiu pentru a-i cunoaște pe cei mai importanți membri ai Casei de Habsburg. Carol Quintul, Rudolf al II-lea, Maria Tereza și Franz Joseph sunt doar câteva dintre personalitățile surprinse în această cronică inedită, cu bucuriile, tristețile, succesele, eșecurile și tragediile lor. Totodată, vom descoperi cum au influențat politica, diplomația, religia, arta și istoria, nu doar din Europa, ci din întreaga lume. O carte despre mărirea și decăderea unei familii de legendă.
-
Hitler – dosarul psihiatric (nebunia Furhrerului)
68,90 leiAutor(i): Nigel Cawthorne
Nr. pagini: 160 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: Prestige
Cum a putut un fost caporal austriac din armata bavareza, neinzestrat cu vreun talent evident pentru conducere sau strategie, sa devina liderul uneia dintre cele mai civilizate tari din Europa?
Aceasta este o analiza accesibila, concisa si incisiva a personalitatii lui Adolf Hitler, poate cel mai enigmatic personaj al secolului 20. Inspirandu-se din studiile psihologice din acea perioada, ,,Hitler: dosarul psihiatric” prezinta o fascinanta patrundere in mintea unuia dintre cei mai devastatori dictatori din istorie.
Aceasta carte explica tiranul care a condus al Treilea Reich, cat si demonii care il bantuiau pe acesta, facand cunoscute descoperiri remarcabile despre viata sa sexuala.
-
Hitler. Adevăruri și legende
47,50 leiAutor(i): Claude Quétel
Nr. pagini: 208 pagini
An: 2024
Editura: Corint
Ce se mai poate spune despre Hitler, după publicarea a mii de articole și cărți, inclusiv numeroasele biografii bine documentate? Tocmai, nu este vorba despre a spune mai mult, ci despre a spune corect și a vedea lucrurile diferit, examinând punctele neclare pe care le întâlnim în viața lui Hitler.
Cu această misiune, vom merge pe urmele lui, punând întrebările pe care toți le pun, dar la care foarte puțini pot răspunde. A avut Hitler o copilărie nefericită? A fost întotdeauna antisemit? Poate fi considerat erou al Marelui Război? Vom vedea că scrierea lui, Mein Kampf, nu a fost în niciun caz premeditată, că dictatorul nu a îmbunătățit nici condiția muncitorilor, nici statutul femeilor, că a ezitat în fața Bisericilor germane, că a fost un strateg slab… Dar și că a condus omenirea către cel mai atroce dintre războaie.
-
Identitățile Chișinăului (volum selectiv)
116,50 leiAUTOR: Alexandru Corduneanu, Sergiu Musteață
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 516
EDITURA: Eikon
„Identitățile Chișinăului este un proiect pluridisciplinar, în derulare, de investigație a orașului de pe Bâc, la care contribuie istorici și scriitori, arhitecţi și critici de artă, arheologi și specialiști în domeniul conservării patrimoniului cultural, urbaniști, sociologi și antropologi urbani. În esență, acest demers încurajează – și valorifică – cultura memoriei urbane. Revelarea «orașului ascuns» prin discursuri pe diverse palete profesionale – istorică, culturală și spațial-urbanistică – pune în valoare consubstanțialitatea construcției istorice și a memoriei personale și colective, care, cu siguranță, va da consistență orașului de mâine…”
-
Iisus, Dumnezeu și Om
52,80 leiAutor(i): Philip Jenkins
Nr. pagini: 400 pagini
Anul apariţiei: 2024
Editura: Bookzone
Află ce parte a istoriei ortodoxiei a fost pierdută și ce parte a fost rescrisă, într-o fascinantă incursiune în primele secole ale creștinismului!
Istoria palpitantă a conflictelor religioase din Evul Mediu Întunecat ne este redată de Philip Jenkins, numit de The Economist drept „unul dintre cei mai apreciați cercetători în studiul religiei”, într-o manieră dinamică și vie, care ne poartă de la curtea marilor împărați romani în sălile de ședință ale Papalității și pe frontul de luptă, unde manevrele politice ale unei împărătese vor porni unul dintre cele mai sângeroase războaie teologice de până acum. Cele nouă personaje-cheie din această carte au jucat un rol important în transformarea bisericii de azi și autorul le spune povestea cu detalii mai puțin cunoscute credincioșilor!
Conflictele ideologice din Evul Mediu care au schimbat Biserica Ortodoxă pentru totdeauna
Secolul al V-lea a fost marcat de o serie de conflicte ideologice, comploturi sângeroase și manevre politice, susținute de nouă personaje-cheie, ale căror efecte se resimt până în ziua de azi în Biserica Ortodoxă. Philip Jenkins, specialist în științe socioumane și în studii religioase, argumentează că, în lipsa acestor intrigi, predicile bisericii de acum ar arăta diferit. Întrebarea este însă: cât de diferit?
În timp ce în creștinism natura umană a lui Iisus este văzută ca o completare a celei dumnezeiești, în Biblie, dualitatea identității Mântuitorului nu este la fel de certă. Această ambiguitate a stat la baza a numeroase conflicte. Timp de patru sute de ani, orașe întregi au fost arse din temelii și mii de credincioși au fost uciși în lupte sângeroase pentru eliminarea ereziei din discursul public. Aceste conflicte, fascinante prin cruzimea și semnificațiile lor complexe, sunt astăzi analizate de autor ca o mărturie a unei epoci tulburi, unde lupta pentru credința cea dreaptă devenise mai importantă decât credința însăși.
Prin această carte, Philip Jenkins ne permite să aruncăm o privire în spatele cortinei, să asistăm la unele dintre cele mai controversate și mai polarizante dispute religioase și să cunoaștem personajele care au modelat modul în care noi astăzi îl percepem pe Iisus.
-
Imperiul însângerat
76,00 leiAutor(i): colonel (r) Cristea Adrian Eugen
Nr. pagini: 314 pagini
ISBN: 978-630-6572-10-6
Editura: Evenimentul si Capital
“Găsindu-mă în fața unor astfel de reprezentări și cunoscând astfel de aspect din viața familiilor șefilor de stat, am căutat să scot în evidență situațiile ce pot apărea interesante, mai ales când s-au găsit în afara acțiunilor protocolare. Constatările personale, în general, sunt de multe ori mai interesante decât documentele oficiale ce sunt puține ca număr, căci pot duce la interpretări și instalarea fricii ce determină deformări ale adevăratei situații”, consideră colonelul (r) Cristea Adrian Eugen.
Volum recomandat de revista Evenimentul Istoric!
-
În Buncărul Lui Hitler
40,00 leiAutor(i): LORINGHOVEN
Nr. pagini: 160 pagini
An: 2017
Editura: Miidecarti
Fiind aghiotant al generalilor Guderian şi Krebs, Bernd Freytag von Loringhoven a avut prilejul să-l vadă pe Hitler, zi de zi, în ultimele luni ale celui de-al Treilea Reich. Deşi nu a fost nazist, a trăit ultimele săptămâni ale regimului în buncărul lui Hitler şi a reuşit să fugă, înainte ca buncărul să fie complet izolat de restul lumii, în 29 aprilie 1945. Capturat de britanici, a avut răgazul să scrie patru carnete de însemnări, după care a tăcut, timp de 60 de ani. François d’Alançon, reporter principal al ziarului La Croix, a fost cel care l-a convins să-şi depene amintirile din ultimele nouă luni ale celui de-al Treilea Reich.
-
În căutarea lui Hitler în America de Sud
79,00 leiAutor(i): Abel Basti
Nr. pagini: 400 pagini
ISBN: 978-630-6572-03-8
Editura: Evenimentul si Capital
Nimeni nu a știut niciodată cu adevarat ce s-a întamplat în buncărul din Berlin, pe data de 30 aprilie 1945. Prea multe secrete au ascuns realitatea zeci de ani. A sosit momentul să facem lumină asupra chestiunii, rescriind istoria. De ani de zile am fost învățați: Hitler a murit pe 30 aprilie 1945, la 15.30, în buncărul din Berlin, trăgându-și un glonț în cap. Dar care este adevărul? În căutarea lui Hitler în America de Sud este rezultatul multor ani de cercetări ale jurnalistului argentinian Abel Basti. Cartea oferă dovezi, dezvăluiri, documente și mărturii care detonează versiunea tradițională care, cu mare succes de-a lungul a peste o jumătate de secol, a marcat momentul final al vieții Fuhrer-ului.










