Editura de carte

Autor(i): ANDRE BEUCLER

Nr. pagini: 272 pagini

An: 2022

Editura: Paul Editions

Ivan cel Groaznic – tarul pe jumatate nebun, care a influentat decisiv istoria Rusiei.
In ziua de 25 august 1530, cand a venit pe lume Ivan cel Groaznic, Kremlinul a fost lovit de un fulger provocand un puternic incendiu iar micutul Ivan avea deja doi dinti – semnele acestea au fost considerate ca fiind de origine divina si interpretate astfel: ii va sfasia cu un dinte pe dusmanii tarii, iar cu celalalt va musca din propriul popor. La implinirea a 17 ani, in 1547, Ivan al IV-lea a fost incoronat tar al intregii Rusii. Domnia primului tar al Rusiei se poate imparti in doua perioade: prima o epoca de inflorire si prosperitate, plina de reforme ample si benefice, iar cea de-a doua sub efectul problemelor tarului, invaluit in negura nebuniei. Punctul culminant al nebuniei si cruzimii sale in urma caruia i se trage numele de “cel Groznic” este in masacrul de la Novgorod, din 1570. Acesta a durat cinci saptamani, timp care locuitorii au fost adusi in fata lui Ivan si a fiului sau, unde au fost torturati. Numarul total al victimelor se ridica la 15.000 potrivit lui Kurbski, la 18.000 potrivit Celei de-a treia cronici a Novgorodului si la 60.000 dupa autorul Primei cronici a Pskovului.
Dementa tarului a atins cote paroxistice. Ajunsese sa-i tortureze si sa-i ucida cu mana lui pe multi dintre cei prinsi, indiferent daca aveau sau nu vreo vina. Nicio schingiuire nu i se parea exagerata: prizonierilor le smulgea de vii coastele, ii eviscera, le taia organele sexuale, ii tragea in teapa, ii ardea de vii, ii arunca in apa clocotita etc. 400 de ani mai tarziu, Stalin avea sa-l studieze si sa-i preia metodele de teroare, numindu-I Invatatorul.
Dar despre toate acestea, si multe altele, puteti citi in lucrarea de fata.

Autor(i): I. MINEA

Nr. pagini: 364 pagini

An: 2023

Editura: Paul Editions

Dimitrie Cantemir (1672–1723), fiu al domnului Moldovei își petrece ca și fratele său mai mare Antioh aproape 22 de ani la Constantinopol ca ostatic la turci, garantând domnia tatălui său Constantin Cantemir. Aici își va însuși limbile turcă, persană, arabă, dar și italiană și franceză. Este interest în egală măsură de filozofie și geografie, etică și muzică având cei mai renumiți profesori ai epocii. Astfel, boierii moldoveni își pun speranța în el, chemându-l să ocupe tronul după moartea tatălui său. Nefiind recunoscut de Înalta Poartă unde Brâncoveanu câștigase cauza pentru Constantin Duca – protejatul său. După victoria turcilor de la Stănilești asupra rușilor, Cantemir, împreună cu familia sa, este obligat să părăsească țara stabilindu-se în Rusia, unde Petru cel Mare îi pune la dispoziție o moșie la Harkov, acordându-i titlul de principe serenisim al Rusiei, devenind consilier intim al țarului, calitate în care participă nemijlocit la conducerea țării. Astfel ia contact cu mari personalități politice, diplomatice, științifice și artistice ale Europei, impunându-se tuturor prin erudiția sa. Era considerat ca unul dintre cele mai luminate capete ale epocii (Leibnitz al nostru îl numește Blaga, iar G. Călinescu Lorenzo de Medicii al nostru), iar lucrările sale îl recomandă pentru ca Academia berlineză să îl primească în rândurile sale.

Despre evenimente ale luptei pentru cucerirea scaunului domnesc dintre familiile Brâncoveanu și Cantemir veți gasi o mulțime de amănunte în paginile acestei minunate lucrări.