Editura de carte

Ediția de la Corint are, în plus față de celelalte cinci ediții, un Dosar: Cum am scris Corpuri de iluminat, de Stelian Tănase, care pune în context apariția cărții, cu fragmente din jurnalul autorului din acea epocă, mărturii valoroase despre viața scriitorilor și despre sistemul editorial din acei ani, marcat de cenzura politică.

Un roman complex și polifonic, care, dincolo de explorarea vieții în România comunistă, creează unul dintre cele mai frumoase „poeme de dragoste” din literatura noastră, cel dintre bovarica Pia și boemul pianist de jazz Sandu, o dragoste idilică la început, într-o casă de pe Mătăsari.

Povestea de iubire se conturează pe fundalul unei societăți profund comuniste. Una din acele cărți de dragoste, în care dragostea idilică se destramă atunci când personajele alunecă din fantasma iubirii în realitate.

Așa cum observa Florin Manolescu: „Corpuri de iluminat e combinația rară de forță narativă năucitoare, capabilă să recreeze viața din cele mai neașteptate detalii, de ingeniozitate tehnică și de finețe sufletească, în care se scaldă întregul roman”.

Prezența „bărbaților fără barbă” a constituit o mare provocare, prima din istoria omenirii, la adresa concepției binare a genului. Distincția dintre bărbați și femei care stă la baza modelelor sociale, politice și economice cunoscute este contestată astăzi, aducându-se în discuție concepte precum „nonbinar” și „al treilea gen”, însă Istoria eunucilor arată că această provocare apăruse deja cu foarte mult timp în urmă.

În studiul său privind grupul social creat prin castrarea bărbaților, subiect prea puțin explorat și considerat multă vreme tabu de istorici și sociologi, Marzio Barbagli se întoarce cu 3 000 de ani în urmă și parcurge trei continente – Europa, Asia și Africa –, pentru a spune povestea eunucilor. El dezvăluie formele (parțiale sau complete) de evirație, normele menite să reglementeze această practică, rolul jucat de acești bărbați în diverse sectoare ale societății și economiei, viața de familie și poveștile lor de iubire.

„Cum este posibil ca, în ciuda disprețului provocat de mutilarea lor, eunucii să ocupe poziții privilegiate, să se bucure de încrederea regilor și a împăraților, să devină puternici și bogați, sau aplaudați, flatați și foarte iubiți?” „Cum au reacționat medicii, teologii, legiuitorii diferitelor civilizații la această provocare?” „Care a fost relația dintre castrare și alte forme de violență individuală și colectivă?” Iată doar câteva întrebări la care cititorul va găsi răspuns în această fascinantă și temeinic documentată carte. Una din acele cărți de istorie care prezintă felii de viață din timpuri demult uitate, despre obiceiuri și moravuri care au modelat societatea de atunci.

Captivanta biografie a uneia dintre cele mai cunoscute și mai controversate adepte ale regimului nazist, Maria Mandl, cea care, din tânăra inofensivă, a devenit șefa lagărului de femei, o ucigașă cu inima împietrită.

Până în momentul execuției sale, la vârsta de 36 de ani, Maria Mandl ajunsese pe o poziție de înaltă autoritate în cadrul celui de-Al Treilea Reich. Din funcția de supraveghetoare-șefă a lagărului de femei de la Auschwitz-Birkenau, s-a făcut în mod direct vinovată de torturarea și de uciderea a mii de oameni.

Născută în 1912 în pitorescul sat austriac Münzkirchen, Maria s-a bucurat de o copilărie fericită alături de părinți iubitori, care, ulterior, au privit îndurerați cum fiica lor a crescut în condițiile impuse de sistemul nazist. Viața ei oglindește perioada în care a trăit: turbulentă, plină de violență și de paradoxuri. La Auschwitz-Birkenau, a organizat o orchestră de femei și a „adoptat” câțiva copii din rândul celor transportați în lagăr, însă doar pentru a-i conduce spre camerele de gazare atunci când interesul față de ei îi dispărea.

Astfel de cărți istorice prezintă cruzimea și lipsa de umanitate a Holocaustului, pentru ca generațiile următoare să știe cum să aleagă diferit și să evite repetarea acestor comportamente.

Timp de două decenii, Susan J. Eischeid a explorat detaliile poveștii lui Mandl, bazându-se pe mărturii de arhivă și pe relatările directe a zeci de martori și petrecând timp în comunitatea de prieteni și de vecini ai gardienei de la Auschwitz. Rezultatul este o analiză dură și complexă despre cât de ușor a ales o persoană obișnuită calea răului într-o atmosferă dominată de ură și de frică. Una din cărțile de istorie în care putem observa cum mediul social turbulent poate modela negativ oamenii.

Bucureștiul de astăzi, un oraș al agitației urbane moderne, ascunde în straturile subterane o istorie surprinzător de complexă și bogată. Încă de la primele așezări umane, spațiul actual al capitalei României a fost locuit în toate epocile mai vechi sau mai noi, fiecare generație suprapunându-se peste urmele celor anterioare, creând astfel o adevărată tapiserie istorică sub picioarele noastre.

Arheologia urbană din București are menirea de a recupera dovezile ascunse, oferindu-ne prilejul unic de a călători în timp și de a ne redescoperi moștenirea comună. Volumul de istorie urbană Sub pașii noștri invită cititorii să exploreze această lume plină de mister, oferind o fereastră către trecutul profund al capitalei prin prisma descoperirilor arheologice. Fiecare capitol al cărții dezvăluie povești ale locurilor și obiectelor care au fost parte a vieții cotidiene în diverse epoci, de la preistorie până în perioada modernă timpurie.

„În acest volum împărțit în opt părți sunt cuprinse, în linii mari, principalele direcții de cercetare arheologice și de interes științific privind orașul București. Chiar dacă, la prima vedere,  nu sunt descoperiri de anvergură, trebuie să subliniem faptul că zona orașului București a fost pentru foarte mult timp un culoar de trecere din spațiul sud-dunărean către Europa centrală prin Transilvania, iar locurile de traversare a Dâmboviței și Colentinei au fost puncte nodale pentru vetre de sate asociate comerțului.

Așezarea urbană apare relativ târziu la scară istorică, în secolul al XV-lea, iar de atunci, după cum veți descoperi și în carte, avem foarte multe detalii de istorie cotidiană care ne pot bucura lectura, dar trebuie să explorăm fundațiile unor biserici străvechi și spațiul unor necropole uitate și aflate acum sub trotuarele și străzile capitalei. Deși recent, acest oraș încă mai oferă surprize.” ADRIAN MAJURU