Dupa cum se cunoaste, in perioada comunista, nu s-a permis – oficial – sa se vorbeasca despre exil sau sa se scrie despre cartile ori activitatea scriitorilor plecati din tara. Chiar si numele lor erau interzise.

Daca nu li s-ar reedita azi operele, daca nu am scrie despre acestea, ar insemna sa participam, cu buna stiinta, la ceea ce Virgil Ierunca numise ,,pedagogia uitarii” si chiar ,,voita de clasa a uitarii”.

De aceea, aceasta carte (a doua in colectia ,,Cartile exilului”) il (re)aduce in atentie pe unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai exilului, scriitorul Virgil Ierunca, perceput insa de marele public mai ales ca jurnalist, ca ,,vocea” de la Europa Libera.

“Esti un mare scriitor”, ii scrisese Mircea Eliade lui Ierunca dupa lectura unor fragmente din Jurnalul acestuia.

Urmand aprecierea aprecierea lui Eliade, ne-am propus in volumul de fata ca, pe langa (re)actualizarea unor date asupra vietii si activitatii lui Virgil Ierunca, in contextul istoric si social de dupa 1944, sa atragem atentia (si) asupra valorii literare a scrisului sau. – Mihaela Albu, Dan Anghelescu