Romanul Ocolul Pamântului în 80 de zile a fost scris într-o perioada grea, atât pentru Franța, cât și pentru Jules Verne. Era în timpul razboiului franco-prusac (1870-1871), perioada în care acesta a fost înrolat în Paza de Coasta, avea dificultați financiare (nu îi fusesera platite drepturile de autor pentru lucrari anterioare), iar tatal sau murise de curând. Cu toate acestea, Verne a fost încântat de activitatea sa la noua carte, ideea venindu-i într-o cafenea din Paris, în timp ce citea un ziar.

Inovațiile tehnologice din secolul al XIX-lea au facut posibil ocolul globului rapid și mai ușor. În special terminarea primei rute feroviare transcontinentale din Statele Unite (1869), legatura de cale ferata de pe teritoriul indian (1870) și deschiderea Canalului Suez în 1869 au facut ca o calatorie turistica în jurul lumii sa fie, pentru prima data, posibila. Un alt motiv l-au constituit explorarile și descoperirile care au dus la o creștere a confortului și siguranței. Oricine ar fi putut sa elaboreze un plan pentru o calatorie în jurul lumii.

Verne este deseori caracterizat ca un autor futurist sau de literatura științico-fantastica, dar în aceasta lucrare nu exista nicio urma de ficțiune științifica. Cartea este foarte populara în lume, caci ea ramâne un memorabil portret, realizat de catre un strain, al Imperiului Britanic ,„în care soarele nu apune niciodata”.