-
Câmpul energetic uman (structurile ascunse)
Autor(i): Arthur Brand
Nr. pagini: 456 pagini
Anul apariţiei: 2022
Editura: Prestige
,,Voi fi intotdeauna recunoscatoare pentru oportunitatea de a lucra cu dr. Cathy Chapman si a ma conecta la nivel spiritual cu Amma si Prietenii Vindecatori ai Ammei. Tehnicile de rugaciune mi-au scaldat sistemul energetic in iubire si m-au ajutat sa ma simt mai bine in corp, minte si suflet. Fiecare experienta m-a ajutat sa raman ancorata in planul fizic, sa-mi exprim adevarul si sa duc o viata mai plina de bucurie. Dumnezeu s-o binecuvanteze pe dr. Cathy.”
— Karen E. Kentucky
In medicina occidentala, practicienii in vindecare invata anatomia corpului fizic. In aceasta carte se prezinta o anatomie la fel de importanta – anatomia energetica. Daca ati citit cartile anterioare din aceasta serie, nu ati invatat doar anatomie spirituala, ci si cum sa vindecati aceste aspecte din interiorul vostru.
In aceasta carte veti invata despre structuri putin cunoscute, cum ar fi chakrele minore, Linia Hara, Steaua Centrala si centrul de vindecare a
inimii. In fiecare caz, Amma si Prietenii ei Vindecatori, Amiya, va invata cum sa aduceti vindecare si claritate acestor structuri.
Cand se intampla lucruri care ascund iubirea care va reprezinta, campul vostru energetic sufera deteriorari. Un camp energetic deteriorat va conduce la afectarea corpurilor voastre – emotional, mental, spiritual si fizic. Deoarece fiecare aspect al vostru face parte dintr-un intreg, cand o parte este deteriorata, celelalte sunt afectate intr-un fel sau altul. Pentru a vindeca intregul, trebuie sa vindecati fiecare strat.
Cititi aceasta carte cu inima deschisa. Stabiliti-va intentia de vindecare si fiti convinsi ca facand acest lucru sunteti vindecati. De cate ori cereti, sunteti vindecati. Chiar si micile vindecari au un impact puternic asupra voastra, a vietii voastre si a celor din jur.
Vindecarea voastra previne circularea la nivel planetar a unei rani, ceea ce previne ranirea altei persoane si asa mai departe. Cand reparati si cea mai mica parte a campului vostru energetic, va ridicati vibratia si viata devine mai usoara. Cu cat vindecati mai mult, cu atat credeti mai mult si sunteti mai bucurosi. Deveniti acea persoana plina de bucurie.
Capitolele Includ:* Vindecarea directa
* Problemele fizice indica revelatii spirituale
* Vindecarea este o responsabilitate personala
* Deblocati-va chakrele minore
* Alegeti bucuria, indiferent ce se intampla
* Schimbarea are loc in prezenta unei energii inalte
* Sustineti-va scopul vietii
* Creati o noua experienta a iubirii -
Caii lui Hitler
Incredibila poveste adevărată a detectivului care s-a infiltrat în cercuri naziste secrete
Autor(i): Arthur Brand
Nr. pagini: 272 pagini
Anul apariţiei: 2021
Editura: Prestige
Caii lui Hitler este o poveste adevarata, incredibil de palpitanta, despre servicii secrete, vechi nazisti, neonazisti si o gramada de bani.
In timpul unei vizite la batranul sau profesor, detectivul specializat in arta Arthur Brand vede o fotografie a doua statui ecvestre, inalte de cativa metri, asezate odinioara in fata Cancelariei Reichului. Acestea sunt scoase la vanzare. Dar aceste statui, faimoase in intreaga lume, nu fusesera totusi distruse in asediul Berlinului? Trebuie sa fie niste falsuri.
Brand incepe sa cerceteze ca un adevarat detectiv si descopera ca nu sunt falsuri. Incearca sa descopere unde au ramas statuile in ultimii saptezeci de ani si cine vrea acum sa le vanda pe piata neagra pentru o gramada de bani. In timpul cautarilor sale, uneori periculoase, intalneste lideri ai organizatiilor criminale, vechi nazisti, vechi KGB-isti, neonazisti si Securitatea est-germana – toti par sa fie amestecati.
In cele din urma, Brand, impreuna cu politia germana, reuseste sa le confiste, la un loc cu alte statui. Ajunge astfel la stiri in intreaga lume.
-
Armonizarea biocâmpului uman
Autor(i): Eileen Day Mckusick
Nr. pagini: 336 pagini
Anul apariţiei: 2023
Editura: Prestige
In aceasta carte, McKusick explica bazele metodei de armonizare a biocampului si ofera ilustratii ale hartii anatomiei biocam!pului. Ea explica in detaliu folosirea diapa!zonului pentru gasirea durerii si a traumei in biocamp si arata cum principiile tradi!tionale si locurile unde se afla chakrele co!respund cu descoperirile ei din biocamp.
Studiind stiinta din spatele tehnicii, ea examineaza cercetarile stiintifice dedicate naturii sunetului si energiei si arata cum experientele traumatice produc ,,oscilatii patologice” in biocamp, ducand la o tul!burare a ordinii, a structurii si a functionarii corpului. Oferind o perspectiva revolutio!nara asupra mintii, a energiei, a memoriei si a traumei, ghidul lui McKusick ofera noi oportunitati de folosire pentru practicienii in energie, terapeutii specializati in masaj, vindecatorii prin sunet si pentru cei care doresc sa invinga boala cronica si sa se eli!bereze de trauma din trecut. Eileen Day McKusick, MA, a studiat efectele sunetului audibil asupra corpului uman si a biocam!pului din 1996. Creatoarea terapiei prin sunet, a metodei armonizarii biocampului, ea are master in educatie integrativa si este fondatoarea Institutului de Armoni!zare a Biocampului, unde se desfasoara studii pe baza de granturi si cu recenzie inter pares asupra biocampului. Este in!ventatoarea instrumentului de vindecare prin sunet Sonic Slider si director general al BioSona LLC, care ofera instrumente pentru terapia prin sunet si instruire la nivel mondial. Locuieste in Winooski, Ver!mont. -
Geniu la mate (vol.5) – Probleme și geometrie
Nr. pagini: 32 pagini
An: 2022
Editura: Crisis Press
Colectia Geniu la mate – se adreseaza copiilor cu varsta intre 5 si 9 ani si este o colectie pentru consolidarea notiunilor importante invatate deja la scoala!
-
Delta Dunării
Editura: Monitorul Oficial
Delta Dunării – 233 de imagini spectaculoase ale Deltei, realizate de fotograful Daniel Petrescu. Locul trei în lume în ceea ce privește diversitatea biologică, după Marea Barieră de Corali din Australia și Arhipelagul Galapagos din Ecuador. Despre Deltă ne vorbește expertul în biodiversitate Atena Groza, într-un text trilingv (română, engleză și franceză) care vă invită la o călătorie în imagini prin sufletul unuia dintre cele mai frumoase și vizitate teritorii românești. Obiectiv natural din patrimoniul UNESCO, are cea mai vastă suprafață compactă cu stuf din lume, în care și-au găsit adăpost mii de specii, multe dintre ele pe cale de dispariție și protejate la nivel mondial. În drumul către mare, Dunărea se despletește în 3 mari brațe: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, care comunică între ele printr-un labirint de canale, lacuri, japșe și gârle. Tulcea este punctul de plecare în voiajul oricărui călător prin Deltă, oraș situat pe cele 7 coline de pe malul drept al Dunării.
Pe tine, cititorule pasionat de natură, te așteptăm în călătoria în acest tărâm mirific, în care nuferii, crinul de baltă și săgeata apei își scot frunzele la soare, transformându-se în gazde primitoare pentru gâze și melci. Cu puțin noroc, după sălciile plângătoare și prin scorburi poți să dai peste un bot umed de nurcă sau de vidră, nevăstuicile și hermelina lăsându-se văzute mai ales când pescuiesc. Dintre cele 300 de specii de pești din Europa și 185 din România, prin labirintul tulpinilor de apă viețuiesc 133. Ele constituie o legătură puternică între Delta Dunării și oameni, locuitorii fiind, în primul rând, pescari. Iar nicăieri în Europa nu întâlnești o diversitate atât de mare de specii de păsări, mai ales acvatice: cea mai mare colonie de pelicani din Europa, cele mai multe colonii de gâște. Egretele, lopătarii și stârcii își au aici o parte dintre locurile de cuibărit. Doar vulpile și mistreții mai stârnesc uneori panica printre miile de păsări ce și-au găsit adăpost printre ape…
Deși se văd semne ale modernizării, păstrarea obiceiurilor bătrânești și măreția peisajelor te fac să te simți în alte vremuri. Și asta în ciuda faptului că te afli, de fapt, pe cel mai tânăr pământ românesc.
-
Vertebre românești – mărturii ale rezistenței anticomuniste
Autor(i): I. CĂTĂLUI, A. CRISTODULO, V. MITRIC-CIUPE
Nr. pagini: 702 pagini
Editura: Eikon
Unei plăgi precum comunismul, nici dacă am discuta un secol fără întrerupere nu i-am epuiza esenţa. Cauza nu stă atît în amploarea lui, pînă într-atît de indubitabilă că nici o altă catastrofă ideologică nu-i poate face concurenţă, cît în rădăcina lui metafizică. E poate cea mai adîncă înţelegere a comunismului aceea de a intui că în spatele lozincilor egalitariste cu care a devastat jumătate de planetă, se ascunde un rău de origine neomenească. Răul acesta e o voinţă malefică pînă într-atît de subtilă încît încercarea de a o pune în seama omului e sortită eşecului. Nici un om, oricît de isteţ ar fi, nu ar putea scorni o momeală atît de apetisantă ca pleaşca egalitarismului scutit de exploatări şi înstrăinări.
Ce spun poate suna a fantasmagorie spăimoasă ivită dintr-o minte atinsă de fobie mistică, dar după ani de-a lungul cărora am urmărit flagelul marxist, am ajuns la o concluzie dureroasă: dereglarea minţii celor care sunt infestaţi de microbul marxist e atît de profundă, că sursa lui depăşeşte putinţa omenească de a-l combate. Dacă credeţi că bat cîmpii, amintiţi-vă de gestul lui Jean Claude Juncker de a inaugura în 2018, la Trier, statuia lui Marx. Un asemenea gest nu poate fi calificat în termeni de gîndire normală, e cum ai vrea să descrii miasma unei latrine cu ajutorul notelor din gama muzicală. Cînd în Uniunea Europeană un ipochimen ca Juncker e manevrat ca o marionetă căreia i se dictează nu doar ce să spună, dar mai ales tonul cordial cu care trebuie să tămâieze amintirea unui ideolog criminal, într-o asemenea Uniune, plaga comunistă nu aparţine trecutului, ci se prelinge spre noi dinspre viitor.
E un alt fel de a spune că există ceva iremediabil demonic în miezul concepţiei comuniste: a nega sufletul din om, a-l înfiera pe Dumnezeu drept o găselniţă de care popii fac uz spre a le picura credulilor otrava religiei – negările acestea nu pot mocni decît în spiritul unei fiinţe inumane. Tocmai de aceea îndrăznesc a rosti imposibilul: dovada că Diavolul există stă în perpetuarea tiparului de gîndire comunist. Oamenii, oricît de troglodiţi, îndobitociţi sau idioţi ar fi, nu ar putea să atingă pragul unei concepţii atît de „elevate“ despre om. E nevoie de intervenţia unui factor inuman pentru ca elixirul egalităţii universale să fie îngurgitat fără reacţii adverse.
Cei dintîi care au ajuns la gîndul originii diabolice a comunismului au fost deţinuţii politic: ei au simţit că războiul în care nimeriseră nu era de sorginte politică, ci de factură curat spirituală. Lupta lor nu privea ierarhia socială sau regimul administrativ din ţară, ci înălţimea sufletelor lor. Ceea ce se urmărea nu era instaurarea efemeră a unei dictaturi, ci sleirea principiului interior al entuziasmului din om: credinţa în suflet şi în existenţa unui empireu unde el ajunge după moarte. De la Platon încoace, adevărul acesta elementar e sursa demnităţii din noi, şi orice doctrină ateistă a căutat să-l surpe făcînd uz de felurite mijloace. Iar dacă astăzi suntem martorii unei recrudescenţe a marxismului, este pentru că ideea că nu avem suflet a încetat să mai fie o butadă maliţioasă, ci a devenit o convingere. Oamenii sunt convinşi că nu au suflet, şi de aici tot marasmul. Restul – tirade inutile menite a justifica un gol, golul celui care se priveşte pe sine drept o bucată de materie în evoluţie, în care creierul secretă tot: gîndire, suflet şi conştiinţă.
Nuanţele acestea mi-au venit în minte citind cartea semnată de I. Cătălui, A. Cristodulo și V. Mitric-Ciupe: în paginile ei găsim nu doar harta împărţită pe ţări a plăgii comuniste, dar mai ales întîlnim oameni a căror credinţă nu a încetat. Paul Goma sau Hans Bergel sunt doi dintre ei. Acribia autorilor are drept rezultat un tablou amănunţit al pecinginei comuniste: de la deportări la închisori, de la execuţii la domicilii obligatorii, nimic nu e lăsat pe dinafară. În final rămîi cu gustul celui care a fost silit să mănînce o broască vie. Tresăririle agonice ale animalului i-au rămas pe limbă, drept mărturie a zbaterii vitale. Aşa şi cu închisorile comuniste: urmăreşti zbaterea vitală a unor martiri care nu şi-au ipotecat sufletele de dragul scăpării de suferinţă.
Ca întotdeauna cînd citeşti o carte despre victimele comunismului, te întrebi cît de mult ai fi putut tu însuţi să înduri din chinurile lor. Răspunsul nu poate fi decît complezent, ocolind detaliul stînjenitor că, de vreme ce nu ai fost pus în situaţia lor, nu poţi şti cît îţi poate pielea. În schimb, poţi altceva: să-i priveşti cu atenţie pe contemporani spre a detecta de timpuriu simptomele gîndirii marxiste: ateism, repudierea sufletului şi încrîncenarea misionară de a impune egalitatea cu orice preţ. Egalitatea de avere, de gîndire, de sex, de tradiţie, de interpretare a trecutului. Inşilor la care vedeţi aceste simptome trebuie să le spuneţi atît: Vade retro! Iar dacă nu vă vor asculta, daţi-le această carte. Poate se vor dumiri într-un tîrziu la ce consecinţe poate duce concepţia neomarxistă a celor cărora Juncker le-a cîntat în strună cînd, în mai 2018, a săvîrşit gestul ofensator, ireparabil sub unghi moral, de a dezveli statuia unui criminal, într-o Europă în care ţări întregi au suferit decenii la rînd efectele maligne al gîndirii egalitariste.
-
Regele Mihai I în amintirea mea
Autor(i): Despina Skeletti-Budişteanu
Nr. pagini: 318 pagini
Editura: Eikon
„Nici nu știu de ce m-a dus gândul brusc la Regele Mihai. Ce o fi făcând? Ce bărbat frumos! L-am zărit odată în tinerețe, cum trecea cu mașina destul de încet pentru el. De obicei, conducea foarte repede pe Kiseleff sau pe Jianu, printre aleile de trandafiri pe unde mă plimbam și eu. Era la volan. În ziua aceea era cald. Se afla la volanul superbei lui mașini decapotabile, proptit cu cotul aproape afară de tot pe geam și fumând dintr-o țigară lungă. Tocmai traversam. M-a amuzat. Și, fixându-l, am văzut că era cu cineva. Am întors brusc capul, parcă aș fi fost prinsă în plin păcat. Când m-am întors dispăruse, dar ochii lui albaștri rămăseseră înfipți în ai mei. Din clipa aceea am simțit un mosorel ce se învârtea în jurul inimii. Eram geloasă. Cine o fi fost? O fi fost cea cu care știam de multă vreme că se plimbă sau era alta? M-am așezat pe o bancă între trandafiri și în plin soare. Aveam o rochie galbenă. Tocmai fusesem la mare. Eram foarte bronzată. Trandafirii erau roșii. Poate mai trece…”
-
Purgatoriul
Autor(i): Dante Alighieri
Nr. pagini: 284 pagini
Editura: Eikon
„Sufletele poposesc în diferitele ocoluri ale muntelui un interval de timp ce depinde de gravitatea păcatului comis, care, în cazul poetului Stațiu, de exemplu, poate fi nul, căci el a fost supus deja pedepselor în ultimele două cornișe; popasul păcătoșilor poate, însă, să dureze ani sau chiar veacuri. Firește, sufletele personajelor sfinte sau meritorii merg direct la Ceruri, fără să mai treacă prin Purgatoriu, așa cum afirmă de pildă strămoșul-profet Cacciaguida. Când duhul unui penitent și-a isprăvit în întregime pedeapsa, muntele purgatorial se cutremură, a se vedea cazul eliberării/ descătușării poetului latin Stațiu, timp în care toate umbrele intonează Slavă…; odată eliberat, sufletul respectiv imediat va trece prin flăcările purificatoare din ultimul cerc, apoi va merge în Paradisul Terestru, adică la vârful muntelui purgatorial (Eden). Ajuns aici, el este primit de Matelda, ce reprezintă probabil starea de puritate a omului de dinaintea păcatului originar; aceasta îl botează, ca să zicem așa, în cele două râuri din Eden: Lete, ce șterge amintirea păcatelor săvârșite în timpul vieții, și Eunoe, ce întărește amintirea faptelor bune. Acest ritual de ablațiune, purificare, lustrație fiind îndeplinit, înseamnă că duhul respectiv este pregătit să urce în slavă, gata să se înalțe la stele, așa cum Dante însuși, după ce a fost supus respectivului ritual, va spune despre sine.” Geo Vasile
-
Paradoxuri și îngenunchieri – meditații despre filosofie și credință
Autor(i): Nicolae Turcan
Nr. pagini: 114 pagini
Editura: Eikon
Câți dintre idolii lui Dumnezeu ai alungat din tine însuți? De câte ori a reușit rugăciunea ta să spargă oglinda în care te autocontemplai fără să știi? A izbutit strigătul tău către Dumnezeul cel adevărat să risipească imaginile false care-ți populau mintea? Ți-ai oprit gândurile la marginea tainei, ți-ai lăsat neînțelegerea să vadă, prăbușindu-te înaintea Celui mai presus de toate reprezentările, simțirile și conceptele tale? Ai contemplat în icoană de necontemplatul, în cuvinte – de nespusul, în gânduri – de negânditul?
-
Pagini de jurnal 1946 – 1948
Autor(i): Mărgărita Ioana Vulcănescu
Nr. pagini: 160 pagini
Editura: Eikon
„Mircea e condamnat la 8 ani de închisoare, ca anul trecut. Nu mă așteptam. Președintele, singur, așezat în fotoliul său, se făcuse foarte mic; a citit sentința cu o voce abia inteligibilă și înecată. S-a oprit de mai multe ori, făcând pauze mari, neputând să mai vorbească. Procurorul nu era acolo. După ce a terminat, președintele s-a ridicat spunând: „faceți recurs toți, nu-i așa?” „Toți, se înțelege, se înțelege!”, a spus Mircea primul, toți făcând cor după el. „Curtea ia notă”, a răspuns președintele și a dispărut pe ușă. Mi-a fost milă de el. Toți au fost magnifici. Mircea a ascultat în picioare, cu brațele încrucișate, privirea clară. Surâdea, râdea aproape, pentru că este atât de absurd! A fost fermecător cu Mariuca și cu mine. Mariuca plângea și voia să râdă. Soldații și gardienii aveau ochii plini de lacrimi. Erau toți triști. Lumea consternată.”
-
Kordian
Autor(i): Juliusz Słowacki
Nr. pagini: 184 pagini
Editura: Eikon
„Inclusă în repertoriul teatral de regizori remarcabili, această dramă a devenit una dintre operele apreciate de exegeții literari; actul de cea mai înaltă înnobilare a fost așezarea lui Kordian alături de Moșii și de Nedivina comedie, într-o triadă numită „drama romantică poloneză”. Ca operă scrisă de un „poet al Varșoviei”, martor al istoriei, a fost considerată sursă istorică a situației mentale a populației din capitală înainte de insurecția din noiembrie. În opera lui Słowacki s-a descoperit un sens istoriozofic sui generis, decurgând din confruntarea dintre planul divin al istoriei (inaccesibil profeților), factorul răului în istorie și elementul demonismului în activitatea omenească. Drama a fost receptată prin prisma examinării multilaterale a personajului din titlu ca erou romantic existențial. A fost interpretată – în acord cu intenția evidentă a protagonistului – ca mărturie a aspirației lui Słowacki la rolul de poet național, de poet profet. S-a evidențiat, de asemenea, estetica imaginației, specifică lui Słowacki, și metapoezia imanentă, înscrisă în text.” BOGUSŁAW DOPART
„Drama Kordian reprezintă un text pluristratificat, cu structură complexă, deschis la multiple interpretări. Dincolo de ideile adânc ancorate în istoria și mitologia polonă, drama a stat în atenția criticilor și istoricilor literari datorită valorii literare în sine, bogăției lexicale și imaginative, variatelor resurse poetice și prozodice. Versiunea românească îmbogățește imaginea creației marelui poet polonez la noi, constituind totodată un omagiu cu prilejul Anului Romantismului Polonez (2022), instituit în urma hotărârii Seimului din Polonia.” CONSTANTIN GEAMBAȘU
-
Instituțiuni filosofice (vol. III) – Filosofia morală
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Instituțiuni filosofice (vol. II) – Metafizica
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Instituțiuni filosofice (vol. I) – Logica
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Imagine Și Sens. Eseu Asupra Fenomenului Muzical
Autor(i): Pascal Bentoiu
Nr. pagini: 216 pagini
Editura: Eikon
„Anume procedura «dezvrăjirii» privilegiază acest dintâi volum printr-o evidentă intensitate narativă, care ar trebui explicată printr-o analogie. Aș putea afirma că aproape fiecare propoziție formulată de autor o asociez cu o foarte subțire și transparentă folie imaginară pe care este inscripționată o singură unitate (cuantă) indivizibilă de informație. Doar câte una pentru câte o imagine și, respectiv, pentru câte un sens. Pentru fiecare propoziție câte o folie cu câte o cuantă discretă. Ca un caracter sub formă de rună scandinavă, germanică sau slavă. Iar acumularea în conștiință a conținutului cărții ar fi astfel asemănătoare cu suprapunerea succesivă a propoziției peste propoziție, a foliei peste o altă folie, încât la sfârșitul lecturii s-ar obține un virtual «cub» transparent care ar conține, suspendată într-o imponderabilitate, imaginea holografică a «corpului» întregului text obținut prin suprapunerea tuturor foliilor inscripționate. Un obiect geometric tridimensional compus din mii și mii de folii, conținând mii de imagini și mii de sensuri.”
Oleg Garaz
-
Gânduri despre Maica Domnului – imnul acatist
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 66 pagini
Editura: Eikon
“Sfânta Fecioară nu este separată de firea omenească, nu are o fire diferită de a noastră în ceea ce privește curăția, ci este o persoană în care simțământul sărăciei firii noastre s-a eliberat într-un strigăt al purității de o asemenea forță încât ea a devenit receptacolul lui Dumnezeu în creație. Imaginați-vă întreaga creație ierarhizată în forma unei piramide după gradul de suspin după Dumnezeu. Într-o astfel de piramidă, Sfânta Fecioară este în vârf.
Legată ontologic de firea omenească, cu toate vicisitudinile acesteia, ea este punctul cel mai înalt al oricărei făpturi, principiul omenesc ce cheamă mântuirea. Ea acoperă toți oamenii și adună toate chemările lor. Prin ea, asemeni unei piramide ce ar descinde din înaltul cerului, Dumnezeu pătrunde în omenire.”
-
Chișinăul interbelic – alte evocări (ne)sentimentale
Autor(i): Diana Vrabie
Nr. pagini: 517 pagini
Editura: Eikon
„Antologia cuprinde, în rezultat, o selecție de peste 100 de texte, tot atâtea mărturii ale unei realități edilitar-culturale, social-politice și economice, din care răzbat reverberații asupra etapelor fundamentale ale Basarabiei interbelice, în general și ale Chișinăului, în special. Acestea încep cu proclamarea autonomiei Basarabiei și formarea Sfatului Țării, acțiuni soldate cu Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918 și, în consecință, cu o serie de măsuri de naționalizare a provinciei, între care, unificarea calendarelor, adoptarea grafiei latine, declararea limbii române drept limbă oficială și introducerea ei în administrație și armată, naționalizarea școlii prin organizarea de cursuri pentru profesori, studenți și elevi, inaugurarea tipografiei „România Nouă”, editarea și distribuirea gratuită a cărților, crearea unei infrastructuri educaționale de bază, inaugurarea Facultății de Teologie și Facultății de Științe Agricole, crearea unei Școli de Arte Frumoase și a Teatrului Național, înființarea unui Post de Radiodifuziune pentru formarea simțului artistic și cultura limbii, naționalizarea justiției și unificarea legislativă, întemeierea Școlii Elementare de Comerț și a Școlii Practice de Comerț „Corneliu Antonescu”, dar și a Societății economice, redenumirea străzilor și firmelor magazinelor, dezvelirea monumentelor lui Ștefan cel Mare și al Regelui Ferdinand I, a bustului lui Zamfir C. Arbore etc. și, sfârșesc prin declanșarea celui de-al doilea război mondial și… cucerirea Chișinăului, care-i va schimba fața în mod catastrofal. Imaginea Chișinăului distrus răzbate din articolele lui C. Panaitescu, Sergiu C. Roșca ș. a., dar și din anexele antologiei, privind evaluarea distrugerilor aduse clădirilor și instalațiilor publice din Chișinău.”, Diana Vrabie
-
Arhiva Rugului Aprins 10 – Petece de neșters
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini: 298 pagini
Editura: Eikon
„Avea un suflet cald şi aparent fragil, o deosebită carismă, neostentativă, puţin pedantă, inspirând pace ȋn sufletul celorlalţi, şi un uşor umor, niciodată incisiv sau sarcastic. Cu un zâmbet blând pe faţă şi cu lumină ȋn ochi, cu o intuiţie a sufletului uman, deşi uneori părând celorlalţi puţin naiv din cauza păstrării sale ferme ȋn cele ale credinţei ȋn Dumnezeu şi a ȋnaltelor idealuri etice, deschidea inimi, ȋnchega prietenii, punea pe gânduri ȋnverşunaţi oponenţi sau duşmani. Avea din aluatul preţios al elitei intelectualităţii noastre şi deborda aceeaşi energie spirituală şi disponibilitate întru ale cunoaşterii ca Mircea Vulcănescu. Iradia o mare erudiţie, era stimat şi apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasă şi prin gândirea sa limpede, ȋntraripată şi pătrunzătoare, fără să facă politică, fără a se avânta ca alţi colegi de generaţie ȋn polemici, peroraţii şi diatribe, a legat multe amiciţii şi prietenii ȋn rândurile intelectualităţii ȋn perioada interbelică, când era ȋn plină tinereţe, de afirmare. Printre prieteni se număra şi Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcătuit şi ȋn perioada imediat postbelică de aşezare furtunoasă a comunismului, ani când era ȋn primă maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate şi reduse ȋn perioada neagră de teroare a regimului, pe când intrase ȋn anii deplinei maturităţi. După război frecventează ȋmpreună cu mulţi alţi intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim ȋn anii stăreţiei Părintelui Vasile Vasilache.”, Horia Ion Groza
-
Arhiva Rugului Aprins 9 – În temniță cu Iisus Hristos
Autor(i): Vasile Vasilache
Nr. pagini: 524 pagini
Editura: Eikon
Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare, ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor. Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași Țări Românești; au umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea Țării, generație după generație! Ei au supus la degradări cumplite tot ceea ce a constituit cultura, umanitatea și creștinătatea de veacuri ale poporului român; au răstignit și scuipat pe strămoșii Neamului românesc, pe părinții, pe frații, pe surorile, și pe tineretul unui popor care nu aveau altă vină decât aceea de a fi apărat „altarul spiritualității românești”, cum bine l-a numit Arhimandritul Haralambie Vasilache, fratele nostru, care a murit în închisoarea de la Gherla. În istoria contemporană și a veacurilor viitoare, unii vor rămâne cu urme ale cumplitelor suferințe îndurate și răni în martirajul închisorilor, iar alții cu moartea sutelor și miilor de români în temnițele comuniste din România. Memoria niciodată nu moare. Suferințele nu pot fi uitate. Timpul este eternul prezent. (Părintele Vasile Vasilache)
-
Arhiva Rugului Aprins 7 – Altarul spiritualității romanești
Autor(i): Haralambie Vasilache / Ediție îngrijită de Marius Vasileanu
Nr. pagini: 274 pagini
Editura: Eikon
Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache strălucea prin alte calități. Banii ce i se dădeau, el îi ținea cu gunoiul sub mătura din colțul casei. De venea cineva să-i ceară, îl trimitea acolo să ia cât îi trebuie… În afară de orele de slujbă, la care era nelipsit, rugăciunea particulară o făcea în chilie ore întregi, până către miez de noapte. Ziua și-o dedica scrisului și cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate creștină, de filosofie și-ndeosebi de adânci studii de psihologie creștină… „Altarul spiritualității românești” fusese numai un început a tot ceea ce a scris mai târziu. A fost un duhovnic prețuit și căutat de sute și mii de credincioși, oriunde a fost, la Iași, București, Cernica, Neamțu, Pocrov și în închisoare. În 1962 și-a dat duhul în închisoare, întru nevinovăție. Pr. Vasile Vasilache
„Operat de două ori, înspăimântător de slab, abia umblând, abia vorbind, mai toată ziua culcat și acoperit cu pătura, cufundat în rugăciuni, părintele Haralambie Vasilache așteaptă moartea. Află însă mijlocul și tăria de a ne vorbi uneori, câte puțin. Monah ce se află, întâmpină sfârșitul cu seninătate dar nu fără griji: ca omul cuminte care se gătește de drum lung și cunoaște că nu-i de râs, că e bine să chibzuiești din vreme la toate, să faci cuvenitele pregătiri și să te echipezi cugetând că e mai bine să prisosească decât să lipsească. Îmi dăruiește și mie câtva timp și privindu-l, grăindu-i, mă copleșește convingerea că suferințele au sens, că viața toată nu se poate să nu aibă sens…
Părintelui Haralambie – ca unui sfânt – cutez să-i împărtășesc – e primul – cele două vise avute la Jilava cu un an și jumate înainte, în celula douăzeci și cinci… Părintele Haralambie mă ascultă cu atenție, nu surâde, nu tresare. Apoi se pronunță: nu crede că visele ori arătările sunt suspecte. Dimpotrivă, mă fericește. Îmi cere însă multă discreție și smerită stăpânire de sine. Și mai ales – e greu de priceput, zice, totuși mă roagă să fac un efort – să le iau drept firești, drept ceva neexcepțional, care să nu mă scoată din făgașul cât se poate de comun al vieții de obște…
Facem și planuri de viitor, părintele – ca orice muribund autentic – fiind sută-n sută convins că are să moară și tot sută-n sută încredințat că va trăi. Dar nu mai trec decât puține zile și se produce o hemoragie puternică. Îl doboară. Medicul deținut, chemat cu stăruință, sosit cu greu, dă din cap. Șeful camerei îl înfășoară pe Părintele Haralambie în pătură, iar eu îl duc, împreună cu alt deținut, până la ușa celulei de unde, noi stând cu fața la perete și brațele peste ochi, plantoanele – ridicându-l de pe jos – îl cară la infirmerie. Am aflat mai târziu că a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”
Care va fi destinul de astăzi al unui volum deja „arestat” cândva, ars, pus la index, interzis, din pricina căruia, într-o anume măsură, autorului său i s-a dat șansa să se jertfească pentru Hristos…? Poate că dezlegarea șaradei constă tocmai în titlul acestei cărți. Așa cum Hristos este continuu readus în mijlocul credincioșilor și al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea românească – înlăuntrul căreia se înscrie, iată, și această carte – este destinată să învie constant, în viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecuțiile și de încercările la care a fost supusă de-a lungul veacurilor…
Reeditarea și lectura volumului „Altarul spiritualității românești” devine astfel un act de tonică revenire la izvoare, temă de meditație și de rugă. Marius Vasileanu
-
Arhiva Rugului Aprins 5 – Răsboiul nevăzut al lui Paisie cel Mare
Autor(i): Paul Sterian
Nr. pagini: 330 pagini
Editura: Eikon
”Una dintre personalitățile cele mai interesante ale Rugului Aprins este scriitorul și poetul, graficianul, economistul, sociologul Paul Sterian – un personaj emblematic al interbelicului românesc care știa să îmbine arta cu profesia cea mai pragmatică și toate acestea cu credința. Existent astăzi în dicționarele literaturii române, grație creației sale, Paul Sterian este din păcate prea puțin (re)cunoscut în mediile clericale.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 3 – De La Antim La Pocrov – Mărturii
Autor(i): Vasile VASILACHI
Nr. pagini: 242 pagini
Editura: Eikon
„Părintele Vasile Vasilachi a avut tăria de a demara refacerea aşezământului de la Antim, mai ales după evenimentele care au urmat actului de la 23 august 1944. Râvna sa a fost întreţinută mai ales de frumoasele manifestări culturale care se desfăşurau în Mănăstirea Antim, atât ca o formă de rezistenţă faţă de agresorul ateu, cât şi ca o evidentă cale de manifestare a unor oameni care cu bucurie duhovnicească se alăturaseră la opera edilitară a stareţului. Am putea spune că ne găsim în faţa unei fericite întâlniri a intelectualilor apropiaţi de rugăciune într-un spaţiu în care se formau intelectualii de mâine ai Bisericii. Ne gândim la venirea unui Sandu Tudor tot mai adâncit în cunoașterea şi trăirea tradiţiei isihaste româneşti, o iniţiativă pe care o începuse încă din 1943 în Cernăuţiul condus spiritual de mitropolitul cărturar Tit Simedrea.” (Adrian Nicolae Petcu)
-
Arhiva Rugului Aprins 2 – Admirabila Tăcere. Jurnal (2 Iulie1967 – 29 Septembrie 1968)
Autor(i): Alexandru Mironescu
Nr. pagini: 408 pagini
Editura: Eikon
„Personalitate emblematică a mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (București), Alexandru Mironescu (1903-1973) nu a consimțit să colaboreze în niciun fel cu regimul comunist din România. A ales tăcerea, chiar dacă lucra intens – atât cât i s-a permis, căci între anii 1958 și 1963 a fost în închisoare –, ducea viața unui intelectual de înaltă ținută. Studiile sale universitare într-ale științelor exacte, doctoratul în filozofie luat la București (1926), alt doctorat „ès Sciences physiques” dobândit la Universitatea Sorbona (1929) aveau să-i asigure la revenirea în țară perspectiva unei cariere științifice și academice. Fiind un intelectual cu deschidere enciclopedică, cum mai erau câteva personalități în plină forță ale interbelicului românesc – Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu –, cu care a fost prieten, Alexandru Mironescu a mai scris până la finalul vieții pământești: proză, teatru, poezie, eseuri filosofice, a fost angajat activ în publicistică (până la instalarea comunismului). În anul 1935 publică un prim roman, Oamenii nimănui, recomandat în calde cuvinte de Panait Istrati.” (Marius Vasileanu)
-
Arhiva Rugului Aprins 1 – Universalism românesc
Autor(i): Sandu TUDOR
Nr. pagini: 240 pagini
Editura: Eikon
Va trebui sa ne desmeticim odata, sa intelegem ca toate relele de care suferim socialmente azi nu pot fi lecuite daca uitam adevarurile spirituale fundamentale. Toata mizeria noastra de azi se reduce la mizerie sufleteasca, nu economica. Nu ne putem da seama, caci am uitat de mult acest adevar: cat castiga omul, din punct de vedere practic si imediat, privindu-si interesele lui sub lumina inalta a unor adevaruri vesnice. Pentru o viata politica noua, putina ordine si claritate launtrica… Intai gospodaria launtrica, a fiecaruia. Iata cerinta primordiala a politicii de maine. Acest adevar intim sufletesc, spiritual, al fiecaruia, de fiece clipa trebuie adunat, intarit, realizat. El e garantia cetatii viitoare. – Sandu Tudor