Un volum de amintiri personale, scrise din perspectiva celei (autoarei) care i‑a cunoscut îndeaproape pe unii dintre cei mai mari actori ai scenei românești. Prietenia cu Ștefan Iordache, Ion Besoiu, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Emil Hossu, Anda Călugăreanu, Dan Condurache, Valeria Seciu și Horațiu Mălăele transformă aceste pagini în confesiuni autentice, din culisele unei lumi rareori văzute.

Un detaliu special completează povestea: desenul de pe copertă este realizat chiar de Horațiu Mălăele, unul dintre artiștii evocați cu afecțiune în carte.

„Înainte să descriu prietenia mea cu unii actori din România (și nu numai), mi-aș permite unele observații, care sunt foarte personale și poate nici nu corespund întru totul realității. Actorii sunt altfel când îi vezi din apropiere, când îi cunoști din intimitatea traiului lor cotidian. Uneori sunt chiar mai frumoși, mai spontani, dar își pierd aura aceea de zei. Noi îi percepem mai mult prin prisma personajului, prin farmecul textului rostit cu emfază de pe scenă, suspinăm după privirea lor abisală și mișcarea lentă a mâinilor, într-o unduire de aripă în zbor... Dar uneori privirea devine încețoșată după multe pahare, mâinile tremură nesigur, iar vocea ne spune de neîmpliniri, neputințe...” (autoarea, Mihaela M. Ceaușescu)
 

„Teatrul este întotdeauna și, înainte de toate, el – Artistul, acest cuceritor al muzelor, răsfățat de public, dar rătăcitor prin viață și, de cele mai multe ori, atât de singur. Un om care se dăruiește în întregime artei, publicului, dar primește în schimb atât de puțin de la el. Munca lui pasională, zilnică, mistuitoare până la epuizare, rămâne doar în amintirea spectatorilor, iar avântul său creator se pierde ușor în trecut, lăsând doar, din când în când, o urmă abia perceptibilă în memoria publicului. Nu pentru mult timp!
De aceea cred că este necesar să vorbim despre acești oameni minunați și trăirile lor extraordinare, despre singurătatea lor, despre dificultatea existenței artistului în artă, care uneori este în pas cu Timpul, dar alteori Timpul este împotriva lui.
Să povestim, pentru ca oamenii să-și amintească!” (autoarea, Mihaela M. Ceaușescu)